Decizia CCR nr. 283/2014Paragraful 72

54. Pe de altă parte, raportarea dispoziţiilor criticate la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin menţionarea Hotărârii din 17 iulie 2003, pronunţată în Cauza Luordo împotriva Italiei este însă incompletă. Autorii invocă anumite considerente din hotărâre, potrivit cărora intervenţia statului nu trebuie să fie excesivă faţă de scopul urmărit şi nu trebuie să rupă echilibrul dintre interesul general şi cel particular, susţinând că aceleaşi considerente sunt aplicabile şi în cazul de faţă. Însă, potrivit aceleiaşi hotărâri, limitarea dreptului de proprietate a unei persoane nu este criticabilă în sine, având în vedere că statele dispun de o largă marjă de apreciere, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Problemele intervin atunci când o astfel de limitare implică riscul de a impune unei persoane o sarcină excesivă în legătură cu dreptul de a dispune de bunurile sale, în special în lumina unei proceduri excesiv de lungi. În speţă, procedura durase 14 ani şi 8 luni (a se vedea paragraful 70 al hotărârii). Or, în cazul legii analizate pe baza dispoziţiilor constituţionale invocate, raportul de proporţionalitate apare ca fiind păstrat.