Decizia CCR nr. 282/2014Paragraful 18

13. Curtea constată că regimul general al cultelor este reglementat, în temeiul dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. s) din Constituţie, prin lege organică, în acest sens fiind Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, lege care recunoaşte cultelor statutul de persoane juridice de utilitate publică. Cultele se organizează şi funcţionează, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice, în baza Legii nr. 489/2006 şi a dispoziţiilor constituţionale ale art. 29 alin. (3) şi (5) , potrivit cărora cultele religioase sunt libere, se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii, sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia. În acest context, Curtea reţine că legiuitorul constituant a înţeles, în aplicarea principiului autonomiei cultelor, să lase la latitudinea acestora stabilirea unor reglementări specifice în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea lor, termenul de autonomie incluzând în substanţa lui şi autonomia financiară a cultelor. Ca atare, în sensul dispoziţiilor constituţionale evocate, statul are obligaţia de a garanta libertatea religioasă şi de a recunoaşte caracterul de interes public al activităţii cultelor, sprijinul statului reprezentând o obligaţie care răspunde unei nevoi sociale generale.