Decizia CCR nr. 274/2014Paragraful 19

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 176 din 26 martie 2014*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a constatat că art. 50 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 enunţă principiul potrivit căruia, pentru numirea într-o funcţie de conducere, persoana interesată trebuie să fi îndeplinit funcţia de judecător sau procuror pentru o anumită perioadă, aceasta fiind echivalentul vechimii efective în magistratură, şi că alin. (2) al art. 50 din Legea nr. 303/2004 derogă de la această regulă, incluzând în calculul vechimii necesare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, deşi vocaţia pentru accederea într-o funcţie de conducere este condiţionată de calitatea efectivă de judecător sau procuror pe care persoana interesată trebuie să o fi avut în perioadele stabilite de lege. De asemenea, Curtea a reţinut că discriminarea rezultă doar din instituirea unui privilegiu în favoarea celor care au fost avocaţi prin luarea în considerare a vechimii în această funcţie, excluzând alte funcţii care, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, au fost luate în considerare pentru admiterea în magistratură. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile potrivit cărora la calcularea vechimii minime necesare participării la concursul sau examenul de numire în funcţii de conducere la instanţe şi parchete se ia în considerare doar perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat constituie o încălcare a principiului egalităţii şi nediscriminării, prin instituirea unui tratament diferenţiat unor cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective şi rezonabile.