Decizia CCR nr. 265/2014Paragraful 8

5. În continuare, reprezentantul Ministerului Public arată că aplicarea legii penale mai favorabile raportată la instituţii autonome nu contravine conceptului de lege penală. Codul prevede în art. 173 că prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege. Noţiunea de dispoziţie cu caracter penal avută în vedere de legiuitor are sensul de prevedere penală, iar nu de element component în structura normei juridice penale. Prevederea penală poate fi o dispoziţie cu caracter penal de parte specială ce cuprinde actul de conduită interzis şi sancţiunea aplicabilă pentru săvârşirea acelui act. Prevederea penală poate fi orice dispoziţie cu caracter penal dintr-o normă penală generală ce reglementează o instituţie a dreptului penal, cum ar fi, de exemplu, concursul de infracţiuni, recidiva sau o cauză care înlătură răspunderea penală. Dispoziţiile cu caracter penal se pot regăsi fie în aceeaşi lege penală (de exemplu, Codul penal), fie pot fi cuprinse în diferite legi penale speciale. Noţiunea de lege penală nu priveşte în mod automat un întreg act normativ care aduce atât modificări ale limitelor de pedeapsă pentru o anumită infracţiune, cât şi modificări ale altor instituţii, cum ar fi concursul de infracţiuni, recidiva, măsuri de individualizare ale executării pedepsei etc. Aşadar, unitatea priveşte dispoziţia penală, iar nu întreaga lege în cuprinsul căreia se găseşte acea dispoziţie penală.