Decizia CCR nr. 265/2014Paragraful 15

11. În susţinerea sesizării se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia, deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţă exclusivă de a se pronunţa asupra problemelor ce ţin de interpretarea şi aplicarea unitară a legii, în cazul în care un text legal poate genera interpretări diferite, Curtea Constituţională este obligată să intervină ori de câte ori asemenea interpretări aduc atingere prevederilor fundamentale, aşa cum este cazul şi în speţa de faţă (a se vedea Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012 şi Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011). Pe de altă parte, Curtea a mai stabilit că nu se pot combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze (a se vedea Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011).