Decizia CCR nr. 214/2014Paragraful 21

16. Curtea arată că o astfel de cerere este inadmisibilă, întrucât echivalează cu invocarea direct în faţa sa a unei excepţii de neconstituţionalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 29 alin. (1) teza întâi şi alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial (...)" şi "(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. (...)". Prin urmare, cadrul procesual al soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate este cel fixat în momentul ridicării excepţiei, prin actul de învestire al Curţii, adică prin încheierea de sesizare, şi constă în normele legale criticate, normele constituţionale pretins încălcate şi motivarea, explicitarea pretinsului raport de contrarietate dintre primele două elemente (a se vedea, în acest sens, paragraful 1 din Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), astfel că orice altă modificare asupra excepţiei, intervenind ulterior acestui moment de referinţă, echivalează cu o sesizare directă a Curţii, nepermisă de prevederile legale mai sus menţionate.