Decizia CCR nr. 221/2014Paragraful 13

9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 146 şi art. 209 alin. 4 din Codul penal din 1969 se arată că incriminarea mai severă a infracţiunii de furt care a produs consecinţe deosebit de grave faţă de incriminarea, în condiţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a infracţiunii de evaziune fiscală, dă expresie politicii penale a statului şi nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii, prevăzut la art. 16 din Constituţie. Se susţine că persoanele care săvârşesc aceste două infracţiuni se află în situaţii diferite, date de împrejurările concrete în care sunt săvârşite faptele. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 488 din 12 aprilie 2011, nr. 681 din 31 mai 2011 şi nr. 911 din 1 noiembrie 2012. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, se arată că nu poate fi reţinută încălcarea prin acestea a prevederilor art. 16, art. 21 şi art. 129 din Constituţie şi nici a dispoziţiilor art. 13 din Convenţie. Se susţine că normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac constituie reguli de procedură ce pot fi stabilite numai prin lege, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie şi că impunerea unei singure căi de atac, a recursului, în cazul sentinţelor pronunţate de judecătorii nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, persoanele interesate putând adresa orice fel de cerere procedurală prevăzută de lege instanţelor ce asigură cele două grade de jurisdicţie. Se arată că, prin textele criticate, nu este încălcat nici dreptul la un proces echitabil, deoarece acesta nu presupune asigurarea tuturor căilor de atac împotriva tuturor hotărârilor judecătoreşti, şi nici dreptul la un recurs efectiv, acestea din urmă impunând asigurarea dreptului oricărei persoane lezate într-un interes propriu de a se adresa instanţelor naţionale. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 6 mai 2010.