Decizia CCR nr. 206/2014Paragraful 30

25. Dată fiind această lipsă de identitate sub aspectul indicării dispoziţiilor legale criticate, Curtea constată că urmează să stabilească obiectul real al excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căreia se va pronunţa. Practica instanţei constituţionale în situaţii asemănătoare este de a stabili obiectul excepţiei orientându-se după elementele prezente în cuprinsul argumentării scrise a excepţiei, elemente care, din varii motive, nu se regăsesc şi în cuprinsul încheierii de sesizare (uneori chiar erori materiale, lipsa atenţiei sau a consecvenţei pe parcursul redactării încheierii de sesizare). Chiar dacă actul de învestire a Curţii este încheierea de sesizare a instanţei judecătoreşti, iar Curtea nu se poate sesiza din oficiu, nici asupra dispoziţiilor legale criticate şi nici asupra temeiurilor fundamentale invocate în susţinerea excepţiei, Curtea a considerat că relevant şi justificator pentru stabilirea obiectului real al excepţiei este interesul autorului excepţiei, incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale criticate şi asigurarea efectivă a accesului său la justiţia constituţională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).