Decizia CCR nr. 205/2014Paragraful 43

33. Litigiile în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate au ca obiect soluţionarea unor acţiuni de chemare în judecată întemeiate pe Legea nr. 10/2001, prin care autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită instanţei judecătoreşti să soluţioneze pe fond notificările adresate entităţii deţinătoare a imobilelor preluate abuziv, ca urmare a refuzului nejustificat al acesteia de a le soluţiona în termenul legal de 60 de zile, prevăzut de art. 25 alin. (1) din legea amintită, şi să dispună măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele preluate abuziv în perioada 1945-1989, imobile ce nu pot fi restituite în natură. Cererile de chemare în judecată au fost introduse în anul 2012, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar la termenul de judecată la care instanţa legal învestită cu soluţionarea litigiului a sesizat, prin încheiere, Curtea Constituţională cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească a pus în discuţie, din oficiu, excepţia prematurităţii acţiunilor în justiţie, având în vedere aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3, 4, 33 şi 35 din noua lege în materia finalizării procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România - Legea nr. 165/2013. Ulterior acestui termen de judecată, instanţa judecătorească, în urma admiterii excepţiei prematurităţii invocate din oficiu, a respins acţiunile de chemare în judecată ca "devenite premature".