Decizia CCR nr. 210/2014Paragraful 21

16. Curtea reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că raportul juridic dintre părţi este guvernat de dispoziţiile Legii nr. 165/2013 în forma în vigoare la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce califică situaţia în care se află autorul excepţiei ca fiind o facta pendentia.