Decizia CCR nr. 143/2014Paragraful 14

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 301/2004 şi Decizia nr. 870/2008 în care a statuat că dispoziţiile de lege criticate nu creează discriminări şi nu aduc atingere dreptului la pensie. De asemenea, arată că pensia de urmaş are natura juridică a unui ajutor acordat de stat soţului supravieţuitor sau copiilor celui decedat, iar suspendarea plăţii acestei pensii în condiţiile în care titularii realizează alte venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie nu este decât o aplicare la nivelul legii a raţiunii pentru care a fost instituită pensia de urmaş. Astfel, faptul că o persoană care se angajează va avea un salariu mai mare de o pătrime din salariul mediu brut pe economie reprezintă chiar voinţa legiuitorului de a nu acorda ajutorul în cauză persoanelor angajate, care, în acest mod, îşi asigură resursele materiale necesare traiului. Angajarea unei persoane beneficiare a pensiei de urmaş reprezintă un act de voinţă al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a mai apela la ajutorul acordat de stat sub forma pensiei de urmaş; în această situaţie, plata pensiei de urmaş se suspendă, putând fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri.