Decizia CCR nr. 135/2014Paragraful 12

În ceea ce priveşte art. 1 alin. (2) şi (3) , art. 9 alin. (2) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care reglementează asocierea în Uniunea Naţională a Barourilor din România ca formă exclusivă de exercitare a profesiei de avocat, autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 20 privind libertatea de asociere din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, întrucât îngrădesc dreptul de exercitare a profesiei de avocat, care, potrivit Legii nr. 51/1995, este liberă şi independentă. Arată că textele de lege criticate, pe de o parte, creează discriminare între profesiile juridice, şi anume între avocaţi şi consilierii juridici, aceştia din urmă putând să înregistreze oricâte asociaţii profesionale doresc, şi, pe de altă parte, instituie un monopol asupra profesiei liberale de avocat în favoarea unei singure asociaţii profesionale - denumită U.N.B.R. - şi a barourilor componente, împiedicând concurenţa profesională şi libertatea de asociere.