Decizia CCR nr. 412/2013Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate au ca efect restrângerea exerciţiului dreptului de asociere, al dreptului la muncă şi al dreptului de proprietate ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice cu obiect de activitate în domeniul serviciilor de consultanţă, care au fost înfiinţate, în mod legal, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Se arată că, în prezent, funcţionează la nivel naţional două structuri paralele ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România, situaţie creată ca urmare a unui gol legislativ în ceea ce priveşte cadrul organizatoric al exercitării profesiei de avocat. Se arată că avocaţii care au aderat la structurile de organizare a acestei profesii paralele Uniunii Naţionale a Barourilor din România au fost înscrişi în liste corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995, şi şi-au desfăşurat activitatea în mod legal, până la data intrării în vigoare a textelor criticate, motiv pentru care, prin dispoziţiile Legii nr. 255/2004, ar fi trebuit să le fie oferită posibilitatea de a-şi continua activitatea în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Se susţine că, în caz contrar, aceşti avocaţi sunt discriminaţi în raport cu cei înscrişi pe listele Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi care au dobândit calitatea de avocat în condiţii identice. Se mai arată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 îngrădesc dreptul de proprietate al persoanelor juridice a căror desfiinţare o prevăd asupra bunurilor dobândite în decursul activităţii desfăşurate, contravenind, totodată, prevederilor constituţionale ale art. 78.