Decizia ÎCCJ nr. 81/2022 (HP)Punctul IV

IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 20. Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 21. Astfel, instanța este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, față de pretențiile deduse judecății, întemeiate pe prevederile Legii nr. 77/2016, prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data sesizării instanței (26 martie 2021). ... 22. Chestiunile de drept sunt relevante pentru soluționarea cauzei pe fond; astfel, în raport cu aspectele reglementate prin Legea nr. 77/2016, față de conceptele juridice cu care aceasta operează, modificările aduse prin Legea nr. 52/2020 și statuările Curții Constituționale prin deciziile nr. 431/2021 și nr. 432/2021, interpretarea mecanismelor aplicării procedurii de dare în plată, cu asigurarea priorității soluției de adaptare în raport cu cea de stingere a creditului prin remiterea bunului imobil în proprietatea creditorului și, în acest scop, interpretarea situației de fapt concrete din fiecare speță prin filtrul criteriului „menținerii utilității sociale a contractului“, reprezintă chestiuni esențiale în raport cu necesitatea soluționării fondului litigiului dedus judecății. Particularitatea faptică a speței ridică problema stabilirii domeniului de aplicare a Legii nr. 77/2016, în raport cu cele două subcategorii de mecanisme pe care aceasta le reglementează. După cum rezultă din deciziile instanței de contencios constituțional, parametrii de aplicare a legii privind darea în plată au fost extinși, pe cale de interpretare creativă a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, în sensul că echilibrarea și adaptarea contractului sunt prioritare, astfel că încetarea contractului urmează a fi dispusă numai atunci când continuarea sa este vădit imposibilă. Consecința acestei interpretări a fost aceea că procedura reglementată de prevederile legii dării în plată a fost considerată admisibilă atât pentru demersuri de reechilibrare, cât și pentru cele de dare în plată. Elementul faptic particular al prezentului litigiu a ridicat însă problema ambiguității noțiunilor utilizate de Curtea Constituțională prin raportare la care s-a recunoscut constituționalitatea prevederilor Legii nr. 77/2016. În esență, Curtea Constituțională vorbește despre menținerea utilității sociale a contractului ca fundament al prioritizării soluției de adaptare a acestuia, însă nu oferă niciun criteriu abstract cu privire la conținutul noțiunii de „utilitate socială“. Așadar, în abordarea pe care Curtea Constituțională a adoptat-o cu privire la determinarea constituționalității Legii nr. 77/2016, se impun clarificarea conținutului noțiunilor juridice prin intermediul cărora s-au fixat criteriile în raport cu care se poate sau nu dispune adaptarea contractului și, implicit, delimitarea subcategoriilor de situații care intră sau nu în domeniul de aplicare a acestei legi, precum și a subiecților de drept care se pot prevala de unele sau altele dintre efectele acestui act normativ. ... 23. Chestiunile de drept prezintă caracter de noutate, în sensul că asupra acestora Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu fac obiectului unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ...