Decizia ÎCCJ nr. 14/2021 (HP)Punctul IV

IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 32. Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 33. Astfel, cauza se află pe rolul unui complet al Curții de Apel București, care judecă în ultimă instanță, iar interpretarea solicitată se impune în scopul de a stabili, general și obligatoriu, sensul și întinderea efectelor deciziei pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 34. Instanța a avut în vedere că, în practică, această decizie a ajuns să fie interpretată ca instituind obligativitatea de precedent în materia drepturilor cuvenite personalului din justiție (valoare de referință sectorială, coeficient de multiplicare). Astfel, a recunoaște personalului din familia ocupațională „Justiție“ toate efectele ce rezultă dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată anterior în favoarea unuia dintre membri, fără posibilitatea de apreciere a fundamentului pretenției, echivalează cu a spune că respectiva hotărâre creează drept. Este și cazul în speță, în care prima instanță, făcând referire la Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, a afirmat că nivelul maxim de salarizare este „cel statuat prin hotărâri judecătorești referitoare la valoarea de referință sectorială aferentă familiei ocupaționale «Justiție»“. Pornind de la această premisă, a stabilit că hotărârea judecătorească invocată în acțiune face dovada nivelului maxim de salarizare și reprezintă temeiul egalizării la acest nivel, cuprinzând majorările prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 13/2008. ... 35. Existența unor astfel de hotărâri de încuviințare a unor majorări salariale fiind o certitudine de fapt, instanța de apel are nevoie de a ști dacă, în lumina Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018, este suficient să existe (fie și pronunțată ulterior acesteia) o hotărâre judecătorească favorabilă unui membru aparținând personalului din justiție, pentru a se institui și/sau modifica nivelul de salarizare prin raportare la care să acționeze și să se verifice de către instanțele învestite ulterior standardul egalitar reglementat de art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 71/2015. ... 36. Problema de drept s-a conturat recent, ca urmare a faptului că, după pronunțarea hotărârii prealabile, a apărut o practică judiciară concentrată de recunoaștere a valorii general obligatorii - „întocmai ca și legea“ -, a hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea unor noi elemente sau drepturi, neincluse anterior în salariul personalului din familia ocupațională „Justiție“. ... 37. Este adevărat că aceasta este o chestiune atipică: – pe de o parte, pentru că problema de drept ridicată nu ține numaidecât de interpretarea legii în sens strict, de act juridic al autorităților cu putere de reglementare, ci privește interpretarea dreptului din perspectiva rolului ce s-ar putea recunoaște, prin decizia obligatorie a instanței supreme, precedentului judiciar, într-o anumită materie pe rolul instanțelor; ... – pe de altă parte - dar condiționat tot de caracterul nespecific al efectului jurisprudențial neașteptat ivit -, de această dată, o eventuală orientare majoritară a practicii nu este de natură să răpească interesul pentru felul în care s-ar pronunța instanța supremă, făcând inadmisibilă întrebarea prealabilă; dimpotrivă, problema s-a reliefat și a căpătat relevanța sesizată tocmai în urma consolidării interpretării jurisprudențiale cu privire la valoarea și efectele general obligatorii ale hotărârilor judecătorești pentru alcătuirea și sancționarea judiciară a nivelului de salarizare aplicabil unei categorii de personal. ... ... 38. Așadar, interpretarea propriei decizii din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție este esențială pentru a lămuri înțelesul cu privire la valoarea juridică ce se acordă hotărârilor judecătorești în materia drepturilor salariale cuvenite personalului din justiție. Chiar limitată la o anumită sferă de relații sociale, prin implicațiile asupra sistemului normativ care formal nu recunoaște precedentul judiciar ca izvor de drept, o astfel de chestiune nu poate rămâne la latitudinea instanțelor, în mod izolat, care ar proceda de manieră pretoriană, înglobând contradicțiile care rezultă din consfințirea prin decizii de speță a principiului obligativității precedentului. Problema de interes public trebuie tranșată printr-un act de interpretare cu aceeași valoare cu cea a deciziei obligatorii a instanței supreme înțelese, în multe cazuri în practică, ca având aptitudinea de a institui principiul obligativității hotărârilor de speță ce acordă majorări salariale personalului din justiție, pentru interpretările ulterioare ale nivelului de salarizare cuvenit familiei ocupaționale, fără posibilitatea de a mai analiza dreptul subiectiv de origine, după fundamentul său legal. Ceea ce, în condițiile în care art. 124 alin. (3) din Constituție stipulează că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, ar fi de natură să știrbească din competența instanțelor de a se pronunța în totală independență asupra interpretării și aplicării legii la cazurile pendinte, transformându-le în simple organe de executare a unei hotărâri anterioare, când aceasta este favorabilă reclamantului, indiferent de nivelul la care va fi fost pronunțată. Iar acesta este numai unul dintre aspectele ridicate de incompatibilitatea obligativității precedentului judiciar cu configurația blocului de constituționalitate. Prin opoziție, efectul principal contrar constă în depășirea de către autoritatea judecătorească a puterii tradiționale și uzurparea competenței specifice legiuitorului, prin instituirea și amendarea pe cale de hotărâre inter partes a unui sistem legal de salarizare. ... 39. În consecință, pentru soluționarea unitară a acestor contradicții pe care le-a relevat practica judecătorească în interpretarea Deciziei nr. 36 din 4 iunie 2018, dat fiind că de efectele ei, cât privește valoarea cu care trebuie învestită o hotărâre pronunțată în altă cauză, între alte părți, depinde judecarea dosarului de față, astfel cum a apreciat și prima instanță, instanța de apel a constatat întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 40. S-a reținut și că, deși majoritară, practica nu este unitară în raza de competență a Curții de Apel București și nici în cadrul secției. ... ...