Decizia ÎCCJ nr. 81/2022 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al titularului sesizării 24. În opinia instanței de sesizare, Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost interpretată prin deciziile Curții Constituționale, surprinde două dintre situațiile de fapt cărora li se aplică. Astfel, prima vizează ipoteza contractului de credit aflat în executare firească între creditorul instituție de credit care a acordat împrumutul și debitorul împrumutat. În cazul acestuia, pe parcursul executării contractuale, debitorul împovărat faptic de modul în care a evoluat executarea contractuală, apreciind că poate accesa beneficiile oferite de legiuitor, solicită printr-o notificare în sensul art. 4 din legea nr. 77/2016 adaptarea contractului prin reechilibrarea prestațiilor; la polul opus al domeniului de aplicabilitate a legii se reține ipoteza reglementată de dispozițiile art. 8 alin. (5) din care, în esență, stipulează că, sub rezerva îndeplinirii cerințelor impreviziunii, beneficiază de instituția dării în plată, în forma concretă a stingerii datoriilor izvorâte din contractele de credit, și debitorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. Acest beneficiu poate fi opus indiferent de titularul creanței, respectiv de stadiul sau forma executării silite, câtă vreme sunt îndeplinite cerințele impreviziunii și imobilul ipotecat a fost deja valorificat. ... 25. Între cele două ipoteze diametral opuse se află situațiile de genul celei din prezentul litigiu în care debitorul este executat silit, imobilul ipotecat nu a fost încă valorificat, iar creditorul este altul decât cel inițial. Aceste situații nu pot fi încadrate în funcție de criteriile clare stabilite expres sau deduse dincolo de echivoc din cuprinsul legii, respectiv al deciziilor de constituționalitate. ... 26. Mai mult, dacă singura sursă de inspirație normativă ar fi fost cea legală, pe cale de interpretare, s-ar fi putut susține în mod judicios o soluție în sensul în care opțiunea adaptării este destinată doar în cazul primei ipoteze, în timp ce, în privința celei de-a doua, atunci când intervine executarea silită a debitorului, singura alternativă este cea a dării în plată, cu argumentul că acolo unde legiuitorul a înțeles să reglementeze a făcut-o în mod expres, astfel că acolo unde nu distinge, nici interpretul nu ar trebui să o facă, cu atât mai mult cu cât soluția din art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 are natura juridică a unei excepții față de regulă și nu mai vine însoțită de un text similar celui din art. 4 alin. (4) din același act normativ. ... 27. Întrucât dispozițiile normative exprese se interpretează în lumina considerentelor deciziilor de constituționalitate relevante, instanța de sesizare a remarcat faptul că instanța de contencios constituțional a ridicat la rang de principiu soluția adaptării cu prioritate a contractului de credit, acceptând că încetarea sa intervine numai în situația imposibilității vădite a continuării acestuia. ... 28. Prin urmare, în aceste condiții, soluția care urmează a fi dată în cauză depinde de conținutul noțiunilor specifice, autonome, utilizate de Curtea Constituțională, revenind Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de a trasa limitele domeniului de aplicare a legii dării în plată între extremele stabilite de art. 4 și art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 și de a statua dacă noțiunea de ,,adaptare a contractului“ este compatibilă cu o reechilibrare a executării silite câtă vreme nu a intervenit valorificarea imobilului ipotecat, oferind în același timp criterii obiective în raport cu care această reechilibrare poate avea loc, prin opoziție cu ipoteza clasică a contractelor aflate în derulare. ... ...