Decizia ÎCCJ nr. 81/2022 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 31. La nivelul Curții de Apel Bacău și al instanțelor arondate nu a fost identificată practică judiciară care să vizeze problemele de drept menționate. Cu privire la prima întrebare, Judecătoria Roman și Judecătoria Târgu-Neamț au apreciat că obligația instanței de a aplica prioritar soluția adaptării contractului - statornicită în lumina dispozițiilor art. 3 și ale art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 - nu vine în contradicție cu posibilitatea consumatorului de a pretinde adaptarea unui contract de credit încheiat cu un profesionist atunci când a fost declarat scadent anticipat (cu obligația de a restitui întregul credit, dimpreună cu dobânda contractului și celelalte speze), întrucât consumatorul are posibilitatea ca, pe calea contestației la executare, să solicite constatarea ca fiind abuzive a unor clauze/a tuturor clauzelor contractuale. În ceea ce privește a doua întrebare s-a arătat că pot fi criterii obiective de identificare a „utilității sociale a continuării contractului“ și cele indicate în Decizia Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016, la paragraful 98. ... 32. La nivelul Curții de Apel Brașov și al instanțelor arondate nu a fost identificată practică judiciară care să vizeze problemele de drept menționate. Judecătoria Brașov a susținut că adaptarea contractului este compatibilă cu o reechilibrare a executării silite cât timp nu a intervenit valorificarea imobilului ipotecat, dat fiind faptul că instanța de contencios constituțional a ridicat la rang de principiu soluția adaptării cu prioritate a contractului de credit, acceptând că încetarea sa intervine numai în situația imposibilității vădite a continuării acestuia. ... 33. La nivelul Curții de Apel București nu au fost identificate hotărâri relevante în materie. În ceea ce privește prima întrebare, judecătorii din cadrul Secției a VI-a civile au opinat în sensul că adaptarea unui contract de credit, la cererea consumatorului, este realizabilă doar în ipoteza în care contractul poate continua, concluzie ce rezultă chiar din prevederile Legii nr. 77/2016 care, la art. 4 alin. (4) , deși prevede că echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare, stipulează, în egală măsură, că încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale. Or, dacă un contract de credit a fost declarat scadent anticipat, iar această măsură nu a fost anulată, respectivul contract nu mai poate continua. Cu privire la cea de-a doua întrebare supusă analizei, opinia exprimată a fost cea potrivit căreia criteriile de identificare a utilității sociale a continuării contractului urmează a fi stabilite pe cale judiciară, în fiecare dosar în parte, în funcție de particularitățile concrete ale cauzei, neputându-se oferi, cu caracter abstract, exemple în acest sens. Tribunalul București - Secția a VI-a civilă nu a identificat hotărâri relevante în materie. Plecând de la paragrafele 48-56 ale Deciziei Curții Constituționale nr. 432/2021, s-a susținut că, în situația unei proceduri execuționale de urmărire a imobilului (locuință) ipotecat, fără ca acesta să fie valorificat, instanța nu ar mai putea dispune continuarea contractului într-o formă adaptată, deoarece contractul este deja încetat. Din interpretarea sistematică a considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 432/2021 rezultă că premisa de la care se pleacă este aceea a unui contract în vigoare a cărui executare a fost suspendată ca efect al notificării debitorului care cere protecția legii speciale. În ipoteza din speță nu se mai poate pune problema încetării unui contract practic deja încetat la inițiativa creditorului care a decis să facă aplicarea pactului comisoriu și să demareze executarea silită. Analizând împreună ambele întrebări adresate, Judecătoria Sectorului 4 București, atașând practică judiciară (Sentința civilă nr. 4.073 din 30 martie 2022, nedefinitivă), a apreciat că, în esență, ceea ce se cere a fi clarificat este dacă adaptarea contractului, în contextul Legii nr. 77/2016 și al Deciziei Curții Constituționale nr. 431/2021, este posibilă în cazul în care creditul a fost declarat scadent anticipat, iar în faza de executare silită imobilul nu a fost încă executat silit, la cererea unui creditor care nu mai este banca (respectiv entitatea care a acordat împrumutul), ci un recuperator de creanțe. În acest cadru, s-a considerat că adaptarea contractului este posibilă, deoarece declararea scadenței anticipate nu reprezintă o cauză de încetare a contractului de credit, acesta nefiind denunțat sau reziliat, iar utilitatea socială a contractului se menține, adaptarea acestuia putând să fie dispusă cu privire la restul de plată rămas neexecutat la data transmiterii notificării de dare în plată. În ceea ce privește modalitatea de adaptare a contractului, în lipsa acordului dintre părți, intervenția judiciară asupra contractului trebuie să fie cât mai puțin invazivă, adaptarea urmărind distribuirea echitabilă între părți a pierderilor debitorului. În același timp, mijloacele de intervenție în contract trebuie să permită creditorului să își recupereze cel puțin investiția inițială, debitorul urmând să fie scutit de pierderi, în măsura în care acest fapt nu îl plasează pe creditor într-o poziție mai defavorabilă decât cea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat contractul. Cu titlu de exemplu, în cazul în care impreviziunea ar izvorî din diferența semnificativă de schimb valutar, o intervenție asupra valorii rămase de restituit a creditului, prin rambursarea la un curs valutar care să asigure o distribuire echitabilă între părți a pierderilor ce rezultă pentru debitor din schimbarea excepțională a cursului valutar, rămâne soluția optimă de adaptare a contractului. Opinia majoritară exprimată de judecătorii din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București a fost aceea că obligația instanței de a aplica prioritar soluția adaptării contractului poate opera și într-o ipoteză precum cea în discuție. Astfel, analiza trebuie să pornească de la faptul că, în contractele cu executare succesivă și în cele afectate de un termen suspensiv de plată, pot interveni, pe durata existenței lor, împrejurări aleatorii ale căror origini se află în conjunctura economică. Dificultatea soluției de adaptare a contractului provine din faptul că în ipoteza în discuție întregul debit este scadent, ceea ce poate ridica probleme și cu privire la momentul începând cu care ar produce efecte adaptarea contractului. În ipoteza în discuție, când anterior transmiterii notificării de dare în plată fusese declarată scadența anticipată a creditului, soluția de adaptare ar produce efecte asupra unor obligații scadente deja. Așadar, adaptarea nu va avea în vedere echilibrarea prestațiilor ce vor deveni scadente în viitor (deoarece în ipoteza în discuție nu mai există rate ale creditului nescadente), ci obligația de plată din sarcina împrumutatului împovărată de intervenirea impreviziunii. A respinge ca fiind inadmisibilă o asemenea cerere ar crea o diferență nejustificată între împrumutați, respectiv între aceia al căror contract a fost declarat scadent anticipat (care nu ar mai putea solicita adaptarea) și aceia al căror contract nu a fost declarat scadent anticipat. Se apreciază în sensul că posibilele criterii obiective de identificare a utilității sociale a continuării executării contractului ar putea avea în vedere, pe lângă durata de la momentul încheierii contractului de împrumut și până la formularea notificării de dare în plată, variația cursului valutar și compararea debitului pus în executare silită cu valoarea de circulație a imobilului ipotecat. Nu în ultimul rând, o posibilă soluție de adaptare a contractului de credit ar fi aceea în care s-ar stabili că debitul în monedă străină datorat la data declarării scadenței anticipate să fie plătit de împrumutat la un curs de schimb fix, care să asigure dezideratul ca riscul supraadăugat să fie suportat împreună de debitor și creditor. Judecătoria Giurgiu, având în vedere prevederile art. 4 alin. (4) și ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, precum și paragraful 48 al Deciziei nr. 432/2021 a Curții Constituționale, majoritar, a apreciat că remediul adaptării contractului de credit presupune, ca premisă, o acțiune întemeiată pe Legea nr. 77/2016, prin care fie se contestă legalitatea notificării de dare în plată (art. 7 din legea anterior menționată), fie se solicită de către debitor (prin acțiune principală sau prin cerere reconvențională la acțiunea instituției de credit) darea în plată a imobilului și/sau adaptarea contractului de credit. Adaptarea contractului presupune o modificare a convenției inițiale, ceea ce se concretizează, ca instituție juridică, într-o dare în plată (art. 1.492 din Codul civil), care este, la rândul ei, o novație obiectivă atipică, prin care vechea obligație este transformată, prin acordul părților sau prin intervenția instanței, într-o nouă obligație. Darea în plată reglementată de Legea nr. 77/2016 apare ca o situație derogatorie, din perspectiva raportului obligațional inițial, căci permite debitorului să execute, cu efect extinctiv, o altă prestație decât aceea pe care o datora. Legea nr. 77/2016 apare ca o intervenție a legiuitorului în contractul de credit, care limitează forța obligatorie a acestuia, transformând, pe parcursul executării sale și independent de voința creditorului, obligația inițial simplă a debitorului, adică aceea de a achita creditul, într-una complexă, cu pluralitate de obiecte în plată, mai precis, într-una facultativă, acordându-i acestuia din urmă posibilitatea de a se libera total de datorie prin transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat în favoarea creditorului ipotecar, adică instituind o prestație subsidiară, pe lângă cea principală. Prin raportare la aceste caractere ale dării în plată specifice, reglementate de Legea nr. 77/2016, este clar că nu trebuie să existe un contract în derulare pentru a opera stingerea obligației prin efectuarea altei prestații decât cea inițială. În ipoteza în care contractul este deja încetat, de cele mai multe ori prin declararea anticipată a scadenței întregului contract de către creditor, nu mai poate interveni decât darea în plată prin stingerea obligațiilor, deci prin transferul dreptului de proprietate asupra imobilului/imobilelor oferit(e) de debitor, deoarece nu mai există efectiv un contract care să poată fi modificat pentru viitor, ci doar niște efecte ale contractului încetat la inițiativa instituției de credit. Prin urmare, dacă momentul în care se află părțile este acela al executării silite imobiliare a bunului ipotecat, în baza contractului de credit încetat prin declararea scadenței anticipate sau prin alte moduri similare (ajungerea la termen, denunțarea unilaterală, rezoluțiunea), nu se mai poate ajunge la adaptarea contractului, nici la cererea unei părți, nici la inițiativa instanței de judecată, unicul remediu fiind darea efectivă în plată a bunului urmărit pentru stingerea obligației. Adaptarea contractului presupune o modificare pentru viitor a convenției, nu poate produce efecte retroactive, de aceea debitorul trebuie să fie diligent și să încerce să obțină această modificare de îndată ce apreciază că intervine un caz de impreviziune, iar nu să aștepte să ajungă in faza de executare silită a obligațiilor neexecutate la termen. Intenția legiuitorului este de a proteja consumatorul prudent și diligent, nu de a extinde acest beneficiu și la debitorii care ies din pasivitate abia la momentul iminenței pierderii bunului, în dezavantajul creditorului. Opinia Curții Constituționale pare a conduce spre această interpretare din moment ce plasează adaptarea contractului în faza anterioară încetării contractului, ca remediu de salvgardare a convenției. Judecătoria Bolintin-Vale, plecând de la considerentele Deciziei nr. 432/2021 a Curții Constituționale, a arătat că faza judiciară reglementată la art. 8 din Legea nr. 77/2016, respectiv acțiunea debitorului prin care cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor, include și ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, în care dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Această ipoteză este însă una de excepție, pusă la dispoziția consumatorului ajuns în faza executării silite care dorește stingerea datoriei. Totuși, în această fază utilitatea socială a contractului este imposibil de imaginat, o reechilibrare a executării silite excedând domeniului de aplicare a Legii nr. 77/2016. Așadar, obligația instanței de a analiza prioritar adaptarea contractului statornicită prin considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 432/2021 nu conferă consumatorului posibilitatea de a pretinde adaptarea unui contract de credit încheiat cu un profesionist când acest contract de credit a fost declarat anterior scadent anticipat, creanța astfel izvorâtă - reprezentată de obligația de rambursare a întregului credit, dimpreună cu dobânda contractului și celelalte speze - fiind urmărită în cadrul unei proceduri execuționale de urmărire a imobilului (locuință) ipotecat, fără ca acesta să fie valorificat. Tribunalul Ialomița a arătat că obligația instanței judecătorești „de a aplica prioritar soluția adaptării contractului“ se corelează cu posibilitatea consumatorului de a pretinde adaptarea unui contract de credit încheiat cu un profesionist când acest contract de credit a fost declarat anterior scadent anticipat, creanța astfel izvorâtă fiind urmărită în cadrul unei proceduri execuționale, instanța urmând a stabili modalitățile în care va continua contractul între părți, respectiv clauzele principale care se modifică: termenul contractual, dobânda, moneda etc. Indiferent dacă acel contract de credit a fost declarat scadent anticipat, el poate fi adaptat și poate continua, în funcție de situația individuală a părților, cu modificarea elementelor esențiale. În ceea ce privește utilitatea socială nu este nevoie de criterii obiective pentru identificarea acesteia, ea fiind intrinsecă oricărui contract de credit încheiat. Referitor la criteriile care determină instanța să stabilească dacă există posibilitatea adaptării contractului, acestea sunt pur subiective și sunt determinate de situația particulară a părților. La nivelul Tribunalul Ilfov s-au conturat următoarele puncte de vedere: Cu privire la prima întrebare, într-o opinie, împărtășită de judecătorii Tribunalului Ilfov și, în minoritate, de cei ai Judecătoriei Cornetu s-a apreciat că scadența anticipată este declarată în baza contractului, fiind și această clauză supusă analizei prin prisma impreviziunii. Nu prezintă relevanță faptul că s-a pornit executarea silită atâta vreme cât imobilul ipotecat nu a fost valorificat. Declararea scadenței anticipate nu ar mai face posibilă adaptarea unui contract de credit încheiat cu un profesionist, deoarece ar duce la înlăturarea dispozițiilor art. 3 și ale art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, iar utilitatea socială a continuării contractului se impune atât timp cât bunul nu a fost valorificat în cursul executării silite, întrucât o adaptare a contractului duce la realizarea scopului economic al acestuia. La nivelul Judecătoriei Cornetu s-a apreciat, în susținerea acestei opinii, că adaptarea contractului poate fi dispusă și în situația în care s-a declarat scadența anticipată de către creditor, aplicarea art. 4 alin. (4) Legea nr. 77/2016 fiind condiționată de existența unui contract de împrumut în derulare. Or, prin declararea scadenței anticipate debitorul este decăzut din beneficiul termenului de restituire a împrumutului, situație care nu conduce la încetarea contractului. Astfel, atât timp cât contractul dintre părți nu a încetat, instanța poate restabili echilibrul contractual, putând adapta contractul chiar și atunci când obligația este supusă executării silite. Din acest motiv, Curtea Constituțională a recunoscut că darea în plată poate opera și în faza executării silite și că, și în această fază, instanța poate aprecia cu privire la îndeplinirea condițiilor privind existența impreviziunii. Într-o altă opinie, exprimată de judecătorii Judecătoriei Buftea și de majoritatea judecătorilor din cadrul Judecătoriei Cornetu, s-a apreciat că declararea scadenței anticipate împiedică adaptarea contractului conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, întrucât, în această situație, pe de o parte, nu se pot analiza unele condiții ale impreviziunii, iar, pe de altă parte, debitorul nu mai beneficiază de termenul stabilit în contract pentru returnarea împrumutului și nu mai există rate care să poată fi modificate. Cu privire la cea de a doua întrebare s-a considerat în sensul că, în aprecierea utilității sociale a continuării executării contractului, instanța trebuie să se raporteze strict la drepturile și obligațiile părților și la posibilitatea de reechilibrare a acestora, astfel încât riscul supraadăugat să fie suportat în mod echitabil de ambele părți. ... 34. La nivelul Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă s-a apreciat că adaptarea contractului este o soluție juridic posibilă doar în cazul contractelor în derulare, nu și în cazul unui contract declarat scadent în mod anticipat, în baza căruia s-a început deja executarea silită. Adaptarea contractului presupune în mod esențial continuarea acestuia cu modificările dispuse de către instanță, fapt imposibil în cazul contractelor declarate scadente anticipat. În ceea ce privește utilitatea socială a continuării contractului, aceasta trebuie identificată de la caz la caz, în funcție de circumstanțele particulare ale speței. ... 35. La nivelul Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, opinia unanimă este în sensul că, în ipoteza în care între părți nu se mai derulează un contract de credit cu obligații reciproce, intervenția instanței în temeiul teoriei impreviziunii nu mai este posibilă, în astfel de cazuri fiind incidente considerentele reținute în cuprinsul Deciziei nr. 623/2016 a Curții Constituționale, potrivit cărora impreviziunea vizează numai riscul supraadăugat și, în condițiile intervenirii acestuia, este menită să reamenajeze prestațiile la care părțile s-au obligat în condițiile noii realități economice și/sau juridice. Adaptarea are loc atunci când utilitatea socială a contractului poate fi menținută. Or, din moment ce contractul nu mai este în ființă, nu se mai poate vorbi despre o utilitate socială a acestuia și de necesitatea intervenției instanței în reamenajarea obligațiilor reciproce. De asemenea, impreviziunea nu poate produce efecte pentru trecut, efectele adaptării contractului putând fi doar pentru viitor, prin urmare, instanța nu ar putea să dispună adaptarea contractului pentru perioada deja scursă, motiv pentru care se constată că soluția de respingere a cererii de adaptare a contractului este corectă. Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă, atașând practică judiciară din care reiese că unicul remediu juridic posibil pentru ipoteza descrisă îl reprezintă stingerea obligațiilor prin darea în plată a imobilului supus executării, a arătat că, ulterior declarării scadenței anticipate a creditului și demarării procedurii execuționale, nu mai poate fi dispusă adaptarea contractului de credit, având în vedere că această măsură are drept situație premisă un contract în curs de executare. De asemenea, în ipoteza descrisă, se pot ridica alte probleme care să impieteze adaptarea contractului, cum ar fi cesiunea de creanță intervenită între creditorul inițial (bancar) și un terț (instituție nebancară), valorificarea imobilului în cursul executării silite etc. Opinia cvasiunanimă a colectivului Judecătoriei Constanța este în sensul inaplicabilității soluției de adaptare a contractului de credit în ipoteza în care creditorul a exercitat dreptul de a declara scadența anticipată a tuturor ratelor de credit viitoare, avându-se în vedere că adaptarea contractului se poate dispune numai pentru viitor, nu și pentru trecut. Adaptarea contractului urmărește să înlăture, pentru viitor, dezechilibrul contractual în executarea acestuia, în scopul menținerii contractului, ceea ce înseamnă că, ulterior adaptării, părțile ar trebui să reia voluntar executarea obligațiilor contractuale, cu luarea în considerare a modificărilor operate în temeiul hotărârii judecătorești definitive. Dacă creditorul a exercitat dreptul de a declara scadența anticipată a tuturor ratelor de credit viitoare, în considerarea neexecutării de către debitor a obligației de plată a ratelor lunare de credit, nu se mai poate ridica problema reluării executării de către părți a obligațiilor contractuale, ci doar a procedurii execuționale, respectiv a executării forțate, iar nu voluntare a obligației debitorului de restituire a debitului principal (format din rate de credit deja scadente și rate de credit scadente anticipat) și a accesoriilor. Judecătoria Tulcea a opinat în sensul că, în situația descrisă, când debitorul este executat silit, iar imobilul ipotecat nu a fost încă valorificat, deși contractul de credit a fost anterior declarat scadent anticipat, singura alternativă este cea a dării în plată, cu argumentul că acolo unde legiuitorul a înțeles să reglementeze a făcut-o în mod expres, astfel că acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu ar trebui să o facă, cu atât mai mult cu cât soluția din art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 are natura juridică a unei excepții față de regulă și nu mai vine însoțită de un text similar celui din art. 4 alin. (4) din același act normativ. ... 36. La nivelul Curții de Apel Craiova nu a fost identificată jurisprudență relevantă în materia analizată. Opinia majoritară a judecătorilor Secției a II-a civile este în sensul că obligația instanței judecătorești „de a aplica prioritar soluția adaptării contractului“ se conciliază cu posibilitatea consumatorului de a pretinde adaptarea unui contract de credit încheiat cu un profesionist când acest contract de credit a fost declarat anterior scadent anticipat, creanța astfel izvorâtă - reprezentată de obligația de rambursare a întregului credit, dimpreună cu dobânda contractului și celelalte speze - fiind urmărită în cadrul unei proceduri execuționale de urmărire a imobilului (locuință) ipotecat, fără ca acesta să fie valorificat, doar în situația în care contractul nu a încetat, în condițiile legii. Criteriul obiectiv de identificare a „utilității sociale a executării contractului“ rezultă din considerentul 55 al Deciziei nr. 432/2021 a Curții Constituționale, respectiv „executarea contractului nu este excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor și obligațiilor derivând din chiar prevederile sale“, având în vedere că, în caz contrar, „acesta își pierde utilitatea socială, fiind, așadar, imposibilă/irațională continuarea sa“. ... 37. La nivelul Secției a II-a civile a Curții de Apel Galați s-a arătat că, întrucât obligația instanței judecătorești de a aplica prioritar soluția adaptării contractului este subsumată celei de a verifica utilitatea socială a continuării executării acestuia, adaptarea se va materializa doar în ipoteza în care există un contract care, la data sesizării instanței, mai este în ființă și apt de a produce efectele inițial preconizate. Astfel, chiar dacă prin actul de declarare a scadenței anticipate, în concret, nu a avut loc decât o decădere din beneficiul termenului stabilit în favoarea debitorului, atunci utilitatea socială a continuării contractului tot nu ar putea fi regăsită, cum, de altfel, ea nu subzistă nici în ipoteza rezilierii acestuia, odată ce aceste manifestări de voință ale părților au avut loc anterior sesizării instanței, iar aceasta nu ar putea interveni în partea de executare contractuală care nu a fost imprevizibilă. În ipoteza unei executări silite fără ca bunul imobil să fi fost valorificat, utilitatea socială a contractului nu mai există din perspectiva inexistenței unei convenții care să producă efectele firești, precum restituirea în rate eșalonate, curgerea de dobânzi, întrucât părțile, prin aplicarea voinței contractuale, au generat deja încetarea acestei utilități sociale. Opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Tribunalului Galați, relevată de practica judiciară, este în sensul că, odată declarată scadența anticipată a contractului de credit, acesta nu se mai poate adapta în sensul recalculării ratelor ori a dobânzilor aferente contractului. Ceea ce se poate adapta, raportat la impreviziunea intervenită în cadrul relațiilor contractuale, este suma rămasă de plată și executată silit. Judecătorii din cadrul Judecătoriei Brăila, ce au înaintat și hotărâri judecătorești, au arătat că este posibilă soluția de adaptare a contractului în cazul declarării scadenței anticipate a unui credit, în cazul în care creanța este urmărită în cadrul unei proceduri de executare silită. Pornind de la semnificația contractelor - acord de voință al părților, dar și interese reunite ale acestora - având în vedere și scopul urmărit, ca fiecare parte a contractului să își satisfacă un interes, pot fi criterii obiective de identificare a utilității sociale a continuării executării contractului: scopul contractului, interesul în derularea contractului în sensul asigurării fiecăreia dintre părți a efectelor utile ale acestuia, modalitatea și capacitatea de asumare a sarcinii realizării interesului celuilalt contractant, obiectivul comun ambelor părți de natură să permită concilierea intereselor și care să creeze o dependență reciprocă, realități economice care să permită prestații proporționale, solidarismul contractual. În toate cazurile, se apreciază că, în cazul convențiilor încheiate cu bună-credință și cu respectarea utilității contractului, fără o exercitare abuzivă a drepturilor, continuarea executării nici nu are nevoie de alte criterii obiective, ele derivând din însăși semnificația contractului, utilitatea și interesul manifestat de părțile contractante. Opinia judecătorilor din cadrul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vrancea, constatată prin practică judiciară anexată, este că, potrivit art. 3 din Legea nr. 77/2016, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractul de credit prin darea în plată a imobilului ipotecat. În ceea ce privește utilitatea socială a „continuării executării contractului“, instanța va aprecia asupra eventualelor dezechilibre care fac imposibilă continuarea derulării contractului și care duc la ruina împrumutatului, efectele sociale fiind evidente, în caz contrar neintervenind în activitatea profesionistului și în raporturile contractuale. ... 38. Opinia exprimată în cadrul Secției civile a Curții de Apel Iași este aceea că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, echilibrarea și continuarea contractului de credit vor fi urmărite ori de câte ori nu intervine o situație de imposibilitate vădită a continuării sale, chestiune de fapt care se verifică punctual, de la caz la caz, de instanța de judecată. În urma consultării judecătorilor din cadrul Secției I civile a Tribunalului Iași care au înaintat și jurisprudență relevantă, punctul de vedere exprimat a fost în sensul că revine instanței de judecată misiunea de a găsi acel punct în care relația de echilibru între interesele concurente individuale este ruptă, în defavoarea debitorului obligației excesiv de oneroase și din care se pune în discuție afectarea dreptului de proprietate al debitorului. Odată învestit cu o cerere în readaptarea contractului de credit, judecătorul are libertatea să stabilească orice variantă de reechilibrare. Secția civilă a Tribunalului Vaslui a apreciat că obligația instanței judecătorești „de a aplica prioritar soluția adaptării contractului“ se circumscrie doar ipotezei în care contractul de credit cu rambursare în rate lunare nu a fost declarat scadent anticipat și, astfel, debitorul nu a fost decăzut din beneficiul achitării în rate a creditului, dispozițiile art. 48 din Decizia nr. 432/2021 a Curții Constituționale analizând soluția adaptării contractului în ipoteza în care acesta este încă în derulare. Cu privire la criteriile obiective de identificare a „utilității sociale a continuării executării contractului“ s-a considerat că posibilitatea de reeșalonare sau restructurare a creditului poate determina concluzia utilității menținerii contractului. Judecătoria Vaslui a arătat că obligația instanței judecătorești „de a aplica prioritar soluția adaptării contractului“ subzistă, indiferent de existența sau nu a unei cereri distinct formulate în acest sens, conform paragrafului final nr. 50 din Decizia nr. 432/2001 a Curții Constituționale, iar „utilitatea socială a continuării executării contractului“ reprezintă tocmai acel criteriu obiectiv în baza căruia se verifică, aplicat pentru fiecare speță pendinte, posibilitatea părților de a-și respecta obligațiile rezultate din contractul de credit. Judecătoria Huși a învederat că soluția adaptării contractului de credit poate fi dispusă doar referitor la contractele în privința cărora nu a fost declarată scadența anticipată determinată de neîndeplinirea obligațiilor debitorului. Odată ce, potrivit clauzelor contractului, creditorul poate declara scadența anticipată a creditului în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către debitor, fără a fi necesare alte formalități și fără a fi prevăzută obligativitatea renegocierii în scopul adaptării contractului, se presupune că profesionistul care a acordat creditul a constatat imposibilitatea vădită de continuare a contractului de credit. De asemenea, în cazul concret, trebuie avut în vedere că scopul cesionarului este acela de a recupera creanța ce era scadentă în întregime la momentul cesiunii și pentru care a plătit un preț, respectiv de a pune în executare obligația de plată a întregii creanțe, iar nu de a adapta contractul de credit, respectiv de a o recupera conform termenelor de plată stabilite de debitor împreună cu creditorul inițial. Referitor la criteriile obiective de identificare a „utilității sociale a continuării executării contractului“, cu titlu de exemplu au fost indicate: durata de timp rămasă până la ajungerea la termen a contractului, aprecierea/deprecierea prețului imobilului ipotecat și majorarea perioadei contractuale. Judecătoria Bârlad a arătat că trebuie făcută distincția dintre executarea și plata obligației executate silit; adaptarea contractului pe viitor, începând cu momentul introducerii cererii de chemare în judecată, iar nu cu data încheierii contractului de credit, trebuie analizată prin filtrul Deciziei nr. 623/2016 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că, dacă sunt întrunite condițiile impreviziunii, adaptarea contractului va opera pe viitor, prestațiile deja executate rămânând câștigate contractului. Contestația la executare reprezintă o fază a procesului civil, deci declararea scadenței anticipate se referă la efecte viitoare (de plată) ale unor situații juridice născute anterior. Utilitatea socială a continuării executării contractului este păstrată și în acest caz, în situația demarării procedurii de executare silită fiind modificată doar modalitatea de rambursare a creditului contractat, un credit aflat în executare silită putând fi repus „pe curent“ (în limbaj bancar) oricând, la solicitarea debitorului adresată creditorului sau la inițiativa creditorului însuși. Prin analogie, repunerea în beneficiul achitării creditului în rate ar trebui să poată fi dispusă și de instanță. ... 39. Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă, instanță arondată Curții de Apel Suceava, înaintând o hotărâre judecătorească (Decizia civilă nr. 550 din 12 iulie 2022, definitivă), a arătat că un consumator are posibilitatea de a pretinde adaptarea unui contract de credit încheiat cu un profesionist când acest contract de credit a fost declarat anterior scadent anticipat, creanța astfel izvorâtă - reprezentată de obligația de rambursare a întregului credit, dimpreună cu dobânda contractului și celelalte speze - fiind urmărită în cadrul unei proceduri execuționale de urmărire a imobilului (locuință) ipotecat, fără ca acesta să fie valorificat, în condițiile impuse de prevederile art. 1.271 alin. (3) lit. d) din Codul civil. ... 40. La nivelul Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și al instanțelor din raza de competență teritorială au fost exprimate două puncte de vedere. Astfel, într-o primă opinie, s-a apreciat că se impune corecta încadrare a situației de fapt expuse în raport cu prevederile Legii nr. 77/2016. Soluția adaptării nu mai este de plano posibilă în situația declarării scadenței anticipate deoarece executarea contractului nu mai este una firească, acesta pierzându-și utilitatea socială. Așadar, singurul remediu accesibil în baza Legii nr. 77/2016 rămâne darea în plată a imobilului în temeiul art. 8 alin. (5) din legea anterior menționată, chiar și atunci când notificarea intervine anterior valorificării imobilului care face obiectul garanției. În sprijinul acestei opinii s-a argumentat suplimentar că se impune corecta calificare a instituției juridice ce intervine atunci când debitorul nu achită ratele și întreg creditul restant devine scadent. Faptul că, deși nu sunt respectate formalitățile exprese prevăzute de lege, iar instituțiile de credit nu folosesc această denumire, prin efectele pe care le dau neexecutării contractuale, apelează în fapt la instituția rezilierii unilaterale (creanțele neperformante sunt, de regulă, cesionate în portofolii recuperatorilor de creanțe, iar instituțiile de credit invocă încetarea oricăror raporturi juridice cu debitorii cedați). În atare condiții, în care anterior punerii în executare a creanței, contractul este încetat prin reziliere, este evident că nu se mai pune problema adaptării sale. Într-o a doua opinie, s-a apreciat că nu există un impediment la reechilibrarea prestațiilor, chiar și în situația în care creanța rezultată din contractul de credit scadent anticipat/reziliat este pusă în executare silită, putându-se vorbi așadar despre o reechilibrare a executării silite. Într-un asemenea caz, s-a apreciat că formula de adaptare cu privire la care se pronunță instanța de judecată ar trebui să aibă efecte asupra întregului capital restant (dobânzi) pus în executare, cu toate că nu s-au identificat niște criterii concrete în acest sens. ... 41. Curțile de apel Alba Iulia, Oradea, Pitești, Ploiești și Timișoara nu au identificat practică judiciară cu privire la problemele de drept puse în discuție și nici nu au înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție puncte de vedere exprimate în cadrul colectivelor de judecători. ... 42. Ministerul Public, prin Adresa nr. 2.218/C/3153/III-5/2022 din 20 octombrie 2022, a arătat că, la nivelul Secției judiciare - serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării Tribunalului Specializat Mureș. ... ...