Decizia CCR nr. 71/2014Paragraful 23

De asemenea, dreptul statelor de a-şi proteja securitatea naţională prin măsuri specifice, asupra cărora au o marjă largă de apreciere, este consacrat şi unanim recunoscut la nivelul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant, în lumina art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, că statele au, "pe temeiul unui principiu de drept internaţional public bine stabilit şi fără prejudicierea angajamentelor asumate prin tratate internaţionale, inclusiv Convenţia, dreptul de a controla intrarea, şederea şi îndepărtarea nenaţionalilor de pe teritoriile lor" (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii, paragraful 73). Mai mult, paragraful 2 al art. 1 din acelaşi protocol dispune că garanţiile procedurale în cazul expulzărilor de străini pot să nu fie respectate atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiază pe motive de securitate naţională. În aceste condiţii, Curtea Constituţională a constatat că, în cazul unor raţiuni de securitate naţională, pot fi luate măsuri de îndepărtare a străinilor de pe teritoriul statului, fără ca motivele concrete ale unei asemenea măsuri să-i fie aduse la cunoştinţă străinului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 763 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007).