Decizia CCR nr. 56/2014Paragraful 115

Mai mult, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, "impunerea de reguli şi obligaţii noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerinţe legislative reprezintă o încălcare a exigenţelor constituţionale sub aspectul principiului securităţii juridice şi a principiului încrederii legitime care impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice şi stabilitatea regulilor instituite prin acestea" (Decizia nr. 26/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Or, în cazul de faţă, legiuitorul a instituit un termen de 2 ani în care asociaţiile/fundaţiile/federaţiile constituite înainte de intrarea sa în vigoare să-şi poată schimba denumirea, timp în care asociaţia/fundaţia/federaţia poate folosi concomitent atât denumirea iniţială, cât şi denumirea nouă, ceea ce permite aducerea la cunoştinţa publicului a schimbării denumirii iniţiale cu care s-au făcut recunoscute în domeniul în care activează, dar care nu corespunde cerinţelor legii. Instituirea termenului de 2 ani ca dispoziţii tranzitorii, care menţin o perioadă rezonabilă de timp starea juridică anterioară, are drept scop înlesnirea adaptării la noile reguli imperative, care trebuie să se aplice uniform şi cu caracter general. În sens contrar, scopul reglementării noi, şi anume eliminarea confuziilor cu denumirea altor persoane juridice fără scop patrimonial de acelaşi fel, cu autorităţi sau instituţii publice sau cu structuri profesionale constituite în baza legii, nu ar mai putea fi îndeplinit.