Decizia CCR nr. 556/2013Paragraful 8

Avocat Anda Irina Grif solicită admiterea excepţiei şi pronunţarea unei decizii cu rezervă de interpretare, arătând că dezlegarea dată prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013 pronunţată într-un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este contrară art. 20, art. 21, art. 44, art. 124 şi art. 133 din Constituţie. Prin decizia menţionată, instanţa supremă ar fi trebuit să aplice cu prioritate tratatele internaţionale la care România este parte, respectiv art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia acordarea de despăgubiri pentru anumite categorii de bunuri ţine de marja de apreciere a statelor. Prin Minuta încheiată la data de 9 iunie 2010 cu prilejul întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei şi conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a reţinut că exceptarea bunurilor care au fost restituite sau pentru care s-au acordat despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legilor nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente nu este de natură a înlătura de la beneficiul legii bunurile mobile, ci numai de a nu permite ca pentru bunurile imobile, al căror regim juridic a fost reglementat prin legi speciale de restituire, să se acorde o dublă reparaţie. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere doar bunurile imobile, ar fi prevăzut expres acest lucru. În speţă nu este aplicabilă o normă restrictivă, ci o interpretare restrictivă dată normei prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se invocă şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 2 februarie 2010 pronunţată în Cauza Klaus şi Iouri Kiladze împotriva Georgiei.