Decizia CCR nr. 534/2013Paragraful 40

2. Analizând motivele expuse de autorii excepţiei în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, Curtea constată că acestea sunt formulate în legătură directă cu cele decise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013. Astfel, plecând de la caracterul imprecis al sintagmei "bunuri confiscate" din cuprinsul normei juridice menţionate, în sensul de a specifica natura bunurilor vizate - mobile şi/sau imobile -, dar şi de la efectul obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti a deciziilor date în soluţionarea recursului în interesul legii, autorii excepţiei susţin că interpretarea dată prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia bunurile mobile nu pot constitui obiect al despăgubirilor prin echivalent, restrânge în mod nejustificat sfera acestor bunuri, cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) , ale art. 11 alin. (1) şi (2) , ale art. 16 alin. (1) , ale art. 20, ale art. 21 alin. (1) -(3) , ale art. 44 alin. (1) şi (2) , ale art. 124 şi ale art. 126 alin. (3) din Constituţie, precum şi a condiţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.