Decizia CCR nr. 164/2015Paragraful 13

CCR · decizie de neconstituționalitate · 17.03.2015 · dosar 20.896/3/2012
Paragraful 13
9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că în niciunul dintre cele 8 articole ale Legii nr. 221/2009 nu se precizează că bunurile mobile confiscate nu pot face obiectul acordării de despăgubiri. Susţine că în decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cuvântul "numai" a fost adăugat cu rea-credinţă, pentru a forţa înţelesul Legii nr. 221/2009 într-un sens contrar intenţiei legii şi a justifica refuzul acordării daunelor pentru bunuri mobile, lipsind de finalitate Legea nr. 221/2009 şi desfiinţând, practic, actul normativ reparatoriu. Autorul excepţiei susţine că, prin pronunţarea Deciziei nr. 6 din 15 aprilie 2013, a fost încălcat art. 16 alin. (1) din Constituţie, creându-se o discriminare între situaţia sa, care solicită despăgubiri pentru bunuri mobile, şi cea a persoanelor cărora li se restituie bunurile imobile pe baza prevederilor Legii nr. 221/2009, precum şi a celor cărora li s-au restituit bunurile mobile anterior pronunţării deciziei criticate. Precizează că, astfel cum rezultă dintr-un răspuns al Ministerului Justiţiei, numărul soluţiilor definitive în care petenţii au putut beneficia de acordarea restituirii bunurilor mobile este de ordinul miilor, discriminarea fiind, aşadar, evidentă. Mai arată că interpretarea dată prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013 îi desfiinţează dreptul de acces la justiţie, dar şi caracterul de stat de drept al României, şi, în acelaşi timp, încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la protecţia proprietăţii private. Totodată, susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia amintită, a creat norme juridice, exercitând o prerogativă ce aparţine Parlamentului, astfel că a fost afectat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, principiu fundamental al statului de drept. Arată că atribuţiile Înaltei Curţi sunt de promovare a unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu de elaborare a unor norme noi, un asemenea înţeles fiind neconstituţional. Autorul excepţiei învederează, de asemenea, aspectele de fapt ale cauzei în soluţionarea căreia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
Sursa oficială ↗