Decizia CCR nr. 73/2014Paragraful 11

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013, aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la statul de drept, obligativitatea respectării supremaţiei Constituţiei şi a legilor, egalitatea în drepturi a cetăţenilor, liberul acces la justiţie şi înfăptuirea justiţiei. În acest sens arată că această interpretare a condus la aplicarea inechitabilă a prevederilor criticate, în special prin încălcarea principiului securităţii raporturilor civile, interpretare care echivalează cu modificarea neconstituţională a intenţiei legiuitorului, care, în realitate, a hotărât recunoaşterea vocaţiei la despăgubiri pentru toate bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, cu condiţia ca bunurile trecute în proprietatea statului să nu fi fost restituite în natură sau prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.