Decizia CCR nr. 525/2013Paragraful 16

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. În acest sens, arată că, în redactarea anterioară modificării legislative intervenite prin art. I pct. 20 din Legea nr. 59/1993, dispoziţiile art. 367 din Codul de procedură civilă reglementau contestaţia şi revizuirea ca şi căi de atac împotriva hotărârii arbitrale. Limitarea acestor căi de atac la acţiunea în anulare reduce exercitarea controlului judecătoresc la aspecte legate de respectarea condiţiilor de legalitate a hotărârii arbitrale, fără a o putea analiza pe fond, deoarece acţiunea în anulare nu are caracter devolutiv. Prin urmare, prin eliminarea posibilităţii retractării unei hotărâri arbitrale pe calea revizuirii sau a contestaţiei în anulare este evident că dreptul la un proces echitabil este încălcat, partea căzută în pretenţii în temeiul unei hotărâri vădit nelegale neavând posibilitatea de a solicita instanţei retractarea acesteia fie pentru că o altă hotărâre în temeiul căreia a fost pronunţată a fost desfiinţată între timp, fie, de exemplu, pentru nelegală citare a sa la momentul soluţionării. Acţiunea în anulare, ca singură cale de atac prevăzută de art. 364 din Codul de procedură civilă împotriva hotărârii arbitrale, nu se întemeiază pe motivele de revizuire reglementate de art. 322 din acelaşi cod. Se ajunge, aşadar, la situaţia "aberantă juridic" în care o hotărâre arbitrală vădit nelegală nu ar putea fi desfiinţată şi nici nu ar putea fi anulată pe calea revizuirii, producându-şi efectele, situaţie ce nu poate fi în acord cu prevederile art. 21 din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil.