Decizia CCR nr. 525/2013Paragraful 33

Deşi atât încheierea de sesizare, cât şi motivarea excepţiei indică drept obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în ceea ce priveşte modificarea art. 367 din Codul de procedură civilă din 1865, iar apărătorul ales al autoarei excepţiei a precizat şi insistat în mod expres, în timpul şedinţei publice, că aceste dispoziţii reprezintă obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 364 partea introductivă din Codul de procedură civilă din 1865, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 59/1993. Aceasta deoarece Curtea Constituţională, în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, poate proceda la identificarea în mod corect a obiectului excepţiei, orientându-se în principal după substanţa şi natura criticilor de neconstituţionalitate. Aşa cum este reflectat şi în jurisprudenţa sa, ori de câte ori din cuprinsul criticilor de neconstituţionalitate s-a putut identifica fără echivoc textul legal criticat, altul decât cel indicat în mod formal ca obiect al excepţiei, Curtea a stabilit obiectul real al excepţiei (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 36 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013, Decizia nr. 103 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 3 iunie 2013).