Decizia CCR nr. 243/2013Paragraful 22

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare din 14 decembrie 2012 şi 19 martie 2013, prevederile art. 28 alin. 2, art. 108^5, art. 155^1, art. 183 şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Curtea observă că Dosarului nr. 241D/2013 i-a fost ataşată şi Încheierea din 15 ianuarie 2013, prin care se dispune sesizarea Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. 4, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) şi art. 108^5 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă din 1865. În consecinţă, Curtea constată că obiect al celor două dosare îl constituie atât dispoziţiile reţinute prin încheierile din 14 decembrie 2012 şi 19 martie 2013, cât şi cele reţinute prin Încheierea din 15 ianuarie 2013, chiar dacă aceasta din urmă a fost ataşată Dosarului nr. 241D/2013. De asemenea, din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine că autorul excepţiei critică, în realitate, dispoziţiile art. 28 alin. 2, art. 30 alin. 4, art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) , art. 108^5 alin. 1 şi 3, art. 155^1 alin. 1, art. 183 şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins: