Decizia CCR nr. 511/2013Paragraful 31

2.1. În dreptul german, instituţia prescripţiei, atât a răspunderii penale, cât şi a executării pedepsei, este reglementată în Codul penal. Discuţiile privind natura prescripţiei s-au accentuat în preajma anului 1965, când se împlinea termenul de prescripţie pentru asasinatele comise în timpul regimului naţional-socialist. Soluţia găsită atunci, prin Legea din 13 aprilie 1965, a fost aceea de a considera că termenul de prescripţie pentru aceste fapte a fost suspendat în perioada 8 mai 1945-31 decembrie 1949, începând să curgă de la 1 ianuarie 1950. Mai târziu, când termenele de prescripţie erau iarăşi pe punctul de a se împlini, a fost consacrată legislativ imprescriptibilitatea pentru infracţiunile pentru care legea stabilea pedeapsa detenţiunii pe viaţă, şi anume infracţiunile de genocid şi de omor calificat, prevăzându-se expres aplicarea noului regim şi cu privire la faptele al căror termen de prescripţie nu se împlinise la data intrării în vigoare a legii noi. Astfel, atât dispoziţiile privind suspendarea cursului prescripţiei, cât şi cele referitoare la imprescriptibilitate au fost condiţionate de neîmplinirea termenelor anterioare de prescripţie.