Decizia CCR nr. 491/2013Paragraful 22

Invocând practica recentă a Curţii Constituţionale, Guvernul arată că prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.241 din 6 octombrie 2009, Curtea a constatat că este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu cele ale art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Prin aceeaşi decizie, Curtea a arătat că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecătorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională. Instanţele naţionale au posibilitatea să înlăture, din oficiu sau la cererea părţilor, prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale.