Decizia CCR nr. 482/2013Paragraful 17

2. În ce priveşte dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă, autoarea excepţiei susţine, sintetic, că, în absenţa obligaţiei în terminis a instanţei de a respinge cererile de încuviinţare a executării silite în cazul în care creanţele nu sunt certe, lichide şi exigibile, coroborat cu lipsa citării părţilor şi pronunţarea, în camera de consiliu, printr-o singură încheiere, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii, se ajunge la încălcarea drepturilor debitorului referitoare la proprietate, acces la justiţie, egalitate şi proces echitabil. Aceste elemente ce caracterizează procedura încuviinţării executării silite urmăresc, într-adevăr, desfăşurarea cu celeritate a acestei faze procesuale, însă soluţionarea unei astfel de cereri necesită, în practică, mult mai mult timp. Prin urmare, autoarea excepţiei apreciază că nu se justifică restrângerile asupra exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (4) , art. 1 alin. (1) şi (2) , art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2) , art. 20, art. 21 alin. (1) -(3) , art. 24 alin. (1) , art. 57, art. 126 alin. (1) şi art. 148 din Constituţie, coroborat cu art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1, 7, 9, 10 şi 28 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu art. 2 pct. 3, art. 14 pct. 1 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.