Decizia CCR nr. 427/2013Paragraful 15

Pe fond, arată că, din moment ce Ordonanţa Guvernului nr. 10 a fost adoptată în anul 2008, este evident că Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, la care face referire, este încă în vigoare. Această hotărâre a Guvernului a fost atacată pe calea excepţiei de nelegalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ pronunţându-se asupra legalităţii sale prin Decizia nr. 1.044/2010, prin care a constatat că Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 este conformă atât cu Codul muncii din 2003, cât şi cu art. 41 alin. (2) din Constituţie. Prin urmare, o dispoziţie de lege care declară că Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 este încă în vigoare nu conţine nicio prevedere neconstituţională. Cu privire la art. 53 din Constituţie, consideră că acesta nu este încălcat prin dispoziţiile criticate, deoarece - în cazul cumulului de funcţii - atunci când de la funcţia de bază angajatul beneficiază de concediu de odihnă plătit, acesta îşi poate continua activitatea la cel de-al doilea angajator, fără a solicita concediu fără plată. În final, arată că art. 47 din Constituţie nu este incident în cauză.