Decizia CCR nr. 427/2013Paragraful 25

În concret, cadrul legal în vigoare la data adoptării dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, dispoziţii ce sunt păstrate ca norme în vigoare prin art. 23 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008, era format din: Codul muncii din 1972, abrogat în prezent de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor, abrogată în prezent de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, abrogată în prezent de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi care prevedea că persoanele care cumulează mai multe funcţii sunt obligate să îşi aleagă o unitate unde vor avea funcţia de bază, care îi achită şi celelalte drepturi de personal. Prin urmare, numai această unitate era îndreptăţită/obligată să achite/să suporte toate drepturile de personal, precum şi toate contribuţiile de asigurări sociale. Salariul astfel obţinut nu era corelat şi cu alte drepturi din muncă, inclusiv cu alte drepturi patrimoniale şi, cu atât mai puţin, cu cele de asigurări sociale şi de pensie.