Decizia CCR nr. 388/2013Paragraful 10

De asemenea, în susţinerile sale potrivit cărora textul criticat are un caracter neconstituţional mult mai grav şi dăunător în privinţa părţii care nu reuşeşte să îşi motiveze recursul în cadrul unui termen de 15 zile, autorul face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005, prin care art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă a fost constatat neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieşte în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul".