Decizia ÎCCJ nr. 50/2022 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie A. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 19. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept în discuție. ... ... B. Jurisprudența instanțelor naționale 20. Într-o orientare jurisprudențială s-a apreciat că termenul de 3 luni prevăzut de art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2020 începe să curgă de la data de 1 iunie 2020, prevăzută în textul articolului, și vizează o perioadă de 3 luni consecutive (iunie-august 2020), calculată de la momentul de început. ... 21. În susținerea acestei orientări jurisprudențiale au fost invocate următoarele argumente: (i) în acord cu motivele expuse în nota de fundamentare și în preambulul ordonanței de urgență, conform cărora rațiunea emiterii actului normativ a avut în vedere că măsurile de protecție anterioare expiră la 31 mai 2020, astfel încât, în scopul asigurării continuității și sprijinirii angajaților și angajatorilor, măsurile adoptate prin ordonanța de urgență își produc efectele începând cu 1 iunie 2020, în continuare, pentru o perioadă de 3 luni consecutive; (ii) interpretarea potrivit căreia alegerea perioadei de 3 luni, pentru care, în condițiile normei, angajatorii beneficiază de decontarea unei părți din salariu, suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, este contrară metodei de interpretare teleologică a normei, atât timp cât facilitățile au fost acordate pe unități de timp, fiind dimensionate în funcție de evoluția pandemiei de COVID-19, în scopul reducerii pierderilor suportate de operatorii economici în intervalul de timp indicat în textul actului normativ; (iii) interpretarea contrară ar putea determina situația în care, prin alegerea discreționară a perioadei de 3 luni în intervalul 1.06.2020-31.12.2020, angajatorul ar putea paraliza eficacitatea legii, acesta putând alege ca luni de referință ale acordării facilităților ultimele trei luni din interval, iar obligațiile corelative impuse de alin. (2) al art. I și scopul actului normativ ar fi puse serios la îndoială. Așa cum se desprinde din economia actului normativ, scopul acordării acestor facilități a fost acela de a sprijini atât angajatorii, cât și angajații prin obligarea angajatorului la menținerea contractului de muncă până la sfârșitul anului 2020. Or, în ipoteza descrisă, ar fi iluzorie protecția raporturilor de muncă ale angajaților în armonie cu prescripțiile prevăzute la art. I alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2020, cu consecințe grave asupra eficacității actului normativ și cu valențe negative asupra principiului de interpretare a normei juridice cu efect util, așa cum rezultă din adagiul latin actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat, ceea ce înseamnă că norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice. Singura variantă în care se respectă scopul legii și nu se permite eludarea acesteia în modalitatea expusă anterior este aceea de a considera că perioada de 3 luni începe să curgă la 1 iunie 2020, întrucât, în situația în care s-ar acorda ajutorul pentru lunile iulie, august și septembrie, efectul de protecție a salariaților s-ar produce pentru o perioadă mai scurtă cu o lună decât în situația calculului termenului începând cu 1 iunie 2020. Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi urmărit un alt scop, ar fi prevăzut expres, așa cum a făcut-o în cazul acordării altor facilități prin art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, unde este explicit menționată atât perioada de acordare a măsurilor de sprijin, cât și posibilitatea de alegere de către angajator a perioadei celor trei luni în cadrul intervalului-limită stabilit de legiuitor. ... 22. Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că termenul de 3 luni prevăzut de art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2020 începe să curgă de la data de 1 iunie 2020, prevăzută în textul articolului, însă beneficiul prevăzut de articolul respectiv poate fi acordat pentru oricare 3 luni din intervalul iunie-decembrie 2020. ... 23. In susținerea acestei orientări jurisprudențiale au fost avute în vedere următoarele argumente: (i) dacă, pentru acordarea indemnizațiilor prevăzute de art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, legiuitorul a prevăzut continuitatea măsurii ulterior datei de 31 mai 2020, dar numai în domeniile în care se mențin restricțiile stabilite prin acte ale autorităților, pentru măsura decontării unei părți din salariu prevăzută de art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2020 s-au prevăzut un moment inițial - 1 iunie 2020 -, precum și durata determinată de 3 luni în care se acordă sprijinul statului, sprijin limitat indirect până la 31 decembrie 2020, prin faptul că se instituie în sarcina angajatorilor obligația de a menține active contractele individuale de muncă; (ii) cu alte cuvinte, după perioada minimă de 15 zile de șomaj tehnic, sprijinul statului a intervenit pentru angajatori și pentru salariați tocmai pentru ca aceștia să execute contractele individuale de muncă prin prestarea muncii și plata salariilor cel puțin până la 31 decembrie 2020, cu excluderea situației juridice de suspendare sau încetare a contractelor individuale de muncă; (iii) în ceea ce privește plasarea în timp a perioadei celor 3 luni, legiuitorul a fixat numai momentul de început al perioadei, fără a stabili în mod expres în care luni calendaristice se aplică ajutorul în discuție, împrejurare care nu permite concluzia că beneficiul se cuvine angajatorilor numai pentru lunile iunie, iulie și august 2020; (iv) de altfel, nici aserțiunea că perioada celor 3 luni înseamnă luni consecutive nu este susținută de interpretarea sistematică a textului de lege; (v) spre această concluzie este de înlăturat argumentul dedus din aplicarea dispozițiilor art. 2.552 din Codul civil referitor la termenul stabilit pe luni și modul de calculare a acestui termen, deoarece legislația analizată nu se referă la drepturi care pot fi exercitate în termene stabilite de lege, ci la simple beneficii (protecție socială, ajutor financiar), care pot fi solicitate de angajatori dacă se găsesc în starea de nevoie generată de situația epidemiologică și dacă îndeplinesc condițiile impuse de lege; (vi) în plus, mecanismul de ajutor este reglementat ca decont parțial al sumei plătite cu titlu de salariu de către angajator salariaților săi, iar singurul termen care duce la pierderea beneficiului este cel instituit prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2020, adică termenul de 25 a lunii următoare în care trebuie depusă cererea de decont la agenția pentru ocuparea forței de muncă; (vii) rezultă, așadar, că ajutorul prevăzut de art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2020 poate fi acordat angajatorilor pentru cel mult 3 luni în oricare din lunile din perioada iunie-decembrie 2020, fiind excesiv de restrictivă interpretarea conform căreia decontarea parțială a salariilor din bugetul asigurărilor pentru șomaj poate fi făcută numai pentru lunile iunie, iulie și august 2020. ... ... ...