Decizia CCR nr. 366/2013Paragraful 9

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reducerea/neacordarea indemnizaţiei lunare reparatorii în anul 2012, prevăzută de Legea nr. 341/2004, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, consacrat atât de art. 44 din Constituţia României, cât şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia noţiunea de "bunuri" acoperă atât "bunurile actuale", cât şi "valori patrimoniale", faţă de care autorul excepţiei pretinde o "speranţă legitimă". Totodată, în opinia sa, există o "neconcordanţă stridentă" între prevederile "art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011", întrucât acest act normativ "instituie două reguli diferite aplicabile unor situaţii similare, perfect comparabile, respectiv, prin art. 8 menţine în plată indemnizaţiile reparatorii, în vreme ce prin art. 18 suspendă plata acestora", ceea ce are ca efect golirea de conţinut a însuşi dreptului în cauză, devenit astfel "teoretic şi iluzoriu", iar nu "concret şi efectiv".