Decizia CCR nr. 347/2013Paragraful 10

Tribunalul Arad - Secţia civilă consideră că dispoziţia legală criticată nu încalcă niciun principiu constituţional. Legiuitorul conferă expres dreptul la recurs numai în cazul în care instanţa dispune prin încheiere suspendarea judecării procesului ori respingerea cererii de repunere pe rol, opţiunea judecătorului fiind cât se poate de firească, deoarece ambele soluţii tind a prelungi durata procesului, în condiţiile în care necesitatea soluţionării cu celeritate este consacrată indirect de norme europene, constituţionale ori organice. Astfel, instanţa constată că instituţia suspendării judecării cauzei reprezintă un incident procedural de natură să conducă la prelungirea ori tergiversarea procedurii, motiv pentru care se explică raţiunea instituirii unei căi de atac împotriva unei astfel de măsuri ce vine în contradicţie cu principiile enunţate, tocmai pentru ca temeinicia şi legalitatea unei astfel de măsuri contrare celerităţii procesului să fie analizată şi de o instanţă superioară în condiţii de contradictorialitate. Or, invocând lipsa unui drept la recurs împotriva încheierii prin care se respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, partea invocă în mod implicit dreptul său de a obţine suspendarea unui proces, drept care nu este recunoscut prin nicio normă juridică în vigoare şi care ar fi oricum contrar principiilor enunţate.