Decizia CCR nr. 467/2013Paragraful 11

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate de judecătorie în soluţionarea plângerii formulate împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, ca urmare a modificării art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sunt încălcate prevederile constituţionale şi cele convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se arată că inadmisibilitatea recursului goleşte, practic, de conţinut principiul exercitării căilor de atac şi încalcă, în consecinţă, dispoziţiile referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la folosirea căilor de atac reglementate la art. 124 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, contravenind, totodată, dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare. Se susţine că este încălcat, în acest fel, şi principiul asigurării dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut la art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, fiind încălcate, totodată, şi dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la statul român. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012, arătându-se că acestea sunt aplicabile şi prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care instituie o reglementare similară.