Decizia CCR nr. 114/2014Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în primă instanţă cu privire la soluţionarea plângerii formulate împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, ca urmare a modificării art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sunt încălcate prevederile constituţionale şi cele convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Se arată că inadmisibilitatea recursului încalcă principiul exercitării căilor de atac şi dispoziţiile referitoare la înfăptuirea justiţiei, reglementate la art. 129 din Legea fundamentală, contravenind, totodată, dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, potrivit cărora restrângerea exerciţiului unor drepturi poate avea loc doar în una dintre situaţiile şi în condiţiile limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 contravin şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţie, prin neasigurarea dreptului la un proces echitabil. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012, prin care a fost constatată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi se susţine că atât soluţia, cât şi considerentele acesteia sunt aplicabile şi în cauza de faţă.