Decizia ÎCCJ nr. 14/2022 (RIL)Punctul VII

VII. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 41. Prin punctul de vedere formulat la data de 2 iunie 2022, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca fiind în spiritul și litera legii prima orientare jurisprudențială, cu precizarea că nepredarea documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar presupune o solicitare expres formulată de către acesta din urmă. ... 42. Analizând textul supus interpretării, s-a arătat că răspunderea prevăzută de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 este un tip special de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie și că, pentru angajarea acesteia, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile rezultate din economia art. 1.357 din Codul civil referitoare la existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția făptuitorului. ... 43. În ceea ce privește fapta ilicită, deși reglementarea analizată se referă in terminis numai la prezumția de culpă și de legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în realitate, intenția legiuitorului a fost în sensul de a institui o prezumție relativă (juris tantum) și cu privire la fapta ilicită, orice altă interpretare contrară lipsind textul de aplicabilitate practică și de finalitatea pentru care a fost edictat. ... 44. Astfel, refuzul administratorilor statutari de a preda administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, după prealabila notificare, documentele contabile ale societății aflate în insolvență naște o prezumție de săvârșire a faptelor prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. d) teza întâi din Legea nr. 85/2014. ... 45. Soluția oferită de noua reglementare, chiar dacă imperfectă din perspectiva redactării normei, este echitabilă și a oferit un răspuns neajunsurilor reglementărilor anterioare, de vreme ce practicianul în insolvență, confruntat cu refuzul de a-i fi puse la dispoziție documentele contabile ale debitorului, pe care le-a solicitat, în prealabil, nu este pus în situația de a face o probatio diabolica, pentru a demonstra temeinicia demersului său judiciar. Pe de altă parte, echitatea interpretării și aplicării legii în sensul de a se considera că prezumția legală nou-instituită de legiuitor vizează și existența faptei de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea rezidă în aceea că un comportament neloial al membrilor organelor de conducere ale societății debitoare nu este valorificat în favoarea acestora, cu încălcarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, care, în dreptul contemporan, este aplicabil, deopotrivă, în planul dreptului procesual (exercitarea acțiunii în justiție), precum și cu privire la dreptul material. ... 46. În fine, o altă regulă de interpretare logică a legii este cea a interpretării normei juridice astfel încât aceasta să fie aplicabilă. Or, în măsura în care legea ar fi interpretată în sensul că prezumția legală relativă instituită prin teza a doua a lit. d) din art. 169 alin. (1) al Legii nr. 85/2014 nu acoperă și fapta ilicită, ar însemna ca noua reglementare să fie aplicată fără observarea scopului pentru care a fost edictată, acela de a surmonta neajunsurile reglementării anterioare, observate în practica judiciară. ... 47. Prejudiciul, o altă condiție a răspunderii instituite de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, este dat de o parte sau de întregul pasiv al debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, fără a putea fi depășit prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă. În cererea pe care o formulează, practicianul în insolvență trebuie să indice valoarea prejudiciului, în limitele acestei valori urmând a se analiza raportul de cauzalitate. ... 48. Legătura de cauzalitate este cea de-a treia condiție a răspunderii prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Fiind în prezența unei răspunderi civile reparatorii, această condiție esențială funcționează nu doar ca o condiție a răspunderii civile, ci și ca un criteriu pe baza căruia se stabilește întinderea obligației de reparare a prejudiciului, deoarece dreptul la reparație poate fi recunoscut numai pentru și în limitele prejudiciului care este, în mod neîndoielnic, consecința faptei ilicite. ... 49. În privința răspunderii speciale reglementate de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 este necesară, așadar, stabilirea cumulativă a două legături de cauzalitate. ... 50. În primul rând, răspunderea implică reținerea raportului de cauzalitate între fapta ilicită și starea de insolvență, în sensul că lipsa disponibilităților financiare pentru plata datoriilor exigibile trebuie să fi fost generată de fapta care atrage răspunderea. ... 51. În al doilea rând, în concepția art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, răspunderea membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere ale debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, precum și a altor persoane care au contribuit la starea de insolvență presupune reținerea raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, dat fiind că ne aflăm în prezența unei răspunderi reparatorii. ... 52. Refuzul nejustificat de predare a evidențelor contabile, constituind fie o faptă de favorizare, fie de tăinuire sau de împiedicare ori întârziere a chemării în judecată a autorului faptei ilicite, în sensul art. 1.369 din Codul civil, face parte din complexul cauzal, cu rol de condiție cauzală. ... 53. Astfel, prezumția existenței legăturii de cauzalitate funcționează atât în privința raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu (înțeles inclusiv ca ajungere a debitorului în stare de insolvență), cât și sub aspectul întinderii prejudiciului indicat de practicianul în insolvență. ... 54. Prezumția legăturii de cauzalitate în cazul analizat funcționează și în privința producerii stării de insolvență. În acest caz, prezumția privește legătura de cauzalitate dintre faptele indicate în teza întâi a art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 și starea de insolvență, întrucât ținerea necorespunzătoare a contabilității și denaturarea funcției de evidență a acestei operațiuni constituie premise ale intrării în insolvență. ... 55. Condiția vinovăției rezultă indirect din art. 169 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 care se referă la „persoane culpabile“ de starea de insolvență a debitorului, majoritatea faptelor prevăzute în alin. (1) fiind fapte intenționate. În cazul faptei prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, culpa, înțeleasă ca vinovăție, este prezumată relativ de legiuitor, acest aspect nefăcând obiectul vreunei controverse. ... 56. Așadar, din analiza textului de lege și față de finalitatea reglementării în materie, rezultă că prezumția scutește practicianul în insolvență, reclamant în aceste cauze, de dovada elementelor răspunderii patrimoniale, fiind în sarcina pârâților să probeze contrariul, respectiv că insolvența nu a fost cauzată de faptele enumerate în ipoteza normei, respectiv de ținerea unei contabilități fictive, de dispariția documentelor contabile ori de neținerea contabilității în conformitate cu legea. ... 57. Interpretarea și aplicarea legii în sensul primei orientări de jurisprudență nu lipsesc pârâții de orice apărare. Aceștia se pot apăra indicând lipsa de fundament faptic al prezumției, în sensul că practicianul în insolvență nu a notificat debitorul pentru a-i pune la dispoziție documentele contabile sau că refuzul de a prezenta aceste documente nu a fost nejustificat, ci s-a datorat unor cauze străine care exclud vinovăția lor, precum factori de natură obiectivă sau fapta unor terți pentru care nu sunt ținuți să răspundă ori pot prezenta documentele contabile pentru stabilirea cauzalității exacte a insolvenței. ... 58. De aceea, atâta vreme cât există certitudinea că administratorul sau, după caz, asociatul care deține documentele contabile ale societății a fost notificat și a intrat în posesia notificării, cunoscând că i s-a cerut predarea acestora, simplul refuz nejustificat de predare a lor este suficient pentru antrenarea răspunderii patrimoniale pentru pasivul societății insolvente. ... 59. Această orientare nu contravine Deciziei Curții Constituționale nr. 370 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 10 august 2021, întrucât, în paragraful 30, Curtea a reținut că fapta administratorului social de a nu pune la dispoziția practicianului evidența contabilă, în temeiul obligației legale care îi incumbă, naște prezumția relativă că evidența contabilă nu s-a ținut, autorul faptei putând să răstoarne prezumția de neținere a contabilității prin predarea către practicianul în insolvență a documentelor contabile. ... 60. În concluzie, procurorul general a apreciat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 85/2014, în cazul în care pârâtul nu predă documentele contabile practicianului în insolvență judiciar, la notificarea acestuia din urmă, prezumția legală relativă se întinde și asupra condițiilor răspunderii civile delictuale privind existența faptei ilicite și a prejudiciului, înțeles atât ca stare de insolvență a debitorului, cât și ca pasiv al acestuia, ce se solicită a fi suportat în această procedură. ... ...