Decizia CCR nr. 321/2013Paragraful 12

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat nu îngrădeşte în niciun mod libertatea contractuală, întrucât situaţia ipoteză care a determinat incidenţa prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 este aceea a inserării de către o parte contractantă a unei clauze, definită ca fiind abuzivă potrivit acestui act normativ. Acest text de lege consacră efectele specifice de sancţionare a unei clauze abuzive cuprinse în cadrul unei convenţii, nefiind în niciun fel îngrădită sau limitată libertatea contractuală, fiind pe deplin legal şi constituţional ca acestea să se producă în limitele cadrului determinat de textul de lege menţionat anterior. Astfel, modificarea acordului de voinţă iniţial se realizează ca urmare a nerespectării de către o parte contractantă a dispoziţiilor legale referitoare la interdicţia de a insera clauze abuzive, consumatorul fiind acela care, în acord cu interesele sale, îşi poate manifesta acordul după eliminarea clauzelor abuzive. Susţinerea potrivit căreia eliminarea respectivei clauze înlătură libertatea contractuală nu poate fi acceptată în contextul în care intervenţia în raportul iniţial contractual a fost realizată pentru a sancţiona conduita abuzivă a unei părţi contractante (alta decât consumatorul), aceasta având obligaţia de a suporta consecinţele prevăzute de lege ca urmare a conduitei sale ilicite de utilizare a clauzelor abuzive în contractul realizat de aceasta.