DECIZIE 3583/2022Punctul I

I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel P. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 7 august 2020, cu nr. 772/46/2020, reclamanta A.B. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând: – nulitatea absolută a art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001; ... – constatarea refuzului nejustificat al Ministerului Justiției de a soluționa favorabil solicitarea de accedere în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, refuz materializat prin adresele nr. 2/104.447/2019/27.02.2020 și nr. 3/23.309/6.05.2020; ... – obligarea pârâtului de a emite actul de numire în profesia de executor judecătoresc conform opțiunilor exprimate prin cererea adresată acestuia; ... – anularea Adresei nr. 2/104.447/2019/27.02.2020 și a Adresei/Deciziei nr. 3/23.309/6.05.2020 de neadmitere în profesia de executor judecătoresc, să se constate îndeplinirea cerințelor de admitere în această profesie și să fie obligat pârâtul la emiterea actului de numire în această funcție. ... ... 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 142/F-CONT din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel P. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A.B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției. ... 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 142/F-CONT din data de 18 decembrie 2020, pronunțată de către Curtea de Apel P. în Dosarul nr. 772/46/2020, ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a Hotărârii nr. 142/F-CONT/2020 date de Curtea de Apel P. Se arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente: – hotărârea criticată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, art. 488 pct. 6 din Codul de procedură civilă; ... – hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, art. 488 pct. 8 din Codul procedură civilă; ... – hotărârea atacată este rezultatul încălcării dreptului la un proces echitabil și a accesului la justiție, prin respingerea nejustificată a probelor solicitate a fi administrate de recurentă, cu încălcarea art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO). ... Referitor la nulitatea absolută a art. 46 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, instanța are o motivare contradictorie, care nu are legătură cu obiectul dedus judecății, motivând despre procedura de executare a unei sentințe sau hotărâri, atribuțiile executorului judecătoresc, un număr de posturi limitat etc. Apreciază că dispozițiile art. 46 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești sunt nelegale întrucât, așa cum inclusiv instanța de fond recunoaște, Ministerul Justiției a reglementat anumite criterii prin adăugarea la lege. Respectivele criterii, printre care se regăsește și domiciliul persoanei, sunt contrare normelor constituționale și europene privind dreptul la muncă, la exercitarea unei profesii și la libera circulație a persoanei. În cazul în care ar fi fost numită executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Gurahonț, atunci, potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, avea un termen de 90 de zile pentru înregistrarea biroului la Curtea de Apel Timișoara, precum și posibilitatea de schimbare a domiciliului. Mai mult decât atât, domiciliul nu poate fi un criteriu prin care se poate interzice exercitarea unei profesii sau un impediment în acest sens. Instanța de fond nu a motivat care este temeiul de drept potrivit căruia domiciliul constituie un impediment la exercitarea profesiei de executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Gurahonț. Se arată că acest criteriu privind domiciliul persoanei nu poate fi relevant în a îndeplini o condiție esențială și prioritară pentru accederea în profesia de executor judecătoresc. Potrivit dispozițiilor art. 87 din noul Cod civil, domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. În legislația românească și europeană nu există vreo prevedere legală care să interzică exercitarea vreunei activități sau profesii într-o altă localitate decât cea de domiciliu. Adică, dispoziția înscrisă în art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, referitoare la domiciliu, este total abuzivă în sensul că încalcă drepturile și libertățile cetățenești din Constituția României, adică această prevedere este total neconstituțională. Apreciază că acest criteriu privind domiciliul este discriminatoriu, nelegal și neconstituțional, aspect care conduce la încălcarea dreptului la liberă circulație și la exercitarea unei profesii, care nu are legătură cu pregătirea, reputația, probitatea morală și profesională a persoanei, care pot fi esențiale pentru exercitarea profesiei de executor judecătoresc. Practic, din actele emise de Ministerul Justiției rezultă că domiciliul a reprezentat singurul criteriu de respingere a cererii recurentei de admitere în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen. Se arată că dispozițiile art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, prin care se instituie mai multe criterii de departajare între candidați, sunt nelegale. Consideră că dispozițiile art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești sunt nelegale pentru următoarele considerente: a) Instituirea de criterii de departajare între candidații pentru profesia de executor prin dispoziția legală criticată s-a realizat cu exces de putere de către pârât ca urmare a depășirii competenței stabilite prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, potrivit căruia „condițiile de desfășurare a acestor concursuri sau examene se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, aprobat prin ordin al ministrului justiției“. Prin norma legală menționată s-a stabilit competența Ministerului Justiției doar în ce privește stabilirea condițiilor de desfășurarea a examenelor, ceea ce presupune adoptarea de măsuri organizatorice în vederea desfășurării examenelor, pârâtul neavând competența de a institui criterii suplimentare neprevăzute de lege prin care să se realizeze departajarea între candidați. Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă“, iar, potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000, „ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora“. Prin urmare, principiul legalității presupune ca un act să fie conform cu întreaga piramidă a actelor cu forță juridică superioară, forța unui act fiind dată de poziția unui organ în ierarhia autorităților publice. Prin reglementarea prin ordin al ministrului justiției a criteriilor de departajare între persoanele scutite de examen s-a ajuns la ipoteza în care o autoritate care nu are calitatea de legiuitor, nici măcar legiuitor delegat (întrucât acesta este Guvernul României, și nu o parte a acestuia), să restrângă în mod nelegal și nepermis drepturi prevăzute prin acte normative cu o forță superioară. Prin urmare, art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, prin care se instituie mai multe criterii de departajare între solicitanți, este nelegal întrucât este emis cu nerespectarea art. 4 alin. (3) și art. 78 din Legea nr. 24/2000 și, respectiv, art. 1 alin. (4) din Constituția României, în condițiile în care prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 Ministerul Justiției a fost abilitat doar să adopte norme privind condițiile de desfășurare a examenelor, iar nu să instituie criterii de departajare a solicitanților de accedere în profesia de executor. ... b) Instituirea criteriilor de departajare prin art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 determină o restrângere a dreptului prevăzut de art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, fapt ce este de natură a contraveni art. 53 din Constituție și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului. Prin instituirea unor restricții ale dreptului de acces la profesia de avocat pe considerente de domiciliu se încalcă principiul proporționalității prevăzut de art. 8 din CEDO și art. 53 din Constituție, întrucât nu este respectată exigența ca respectiva „cerință să fie necesară într-o societate democratică“. În plus este de constatat că prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 188/2000 se instituie doar cerința ca executorul să aibă domiciliul în România, iar nu pe raza localității unde se desfășoară activitatea de executare silită. ... c) Instituirea criteriului „alte aspecte relevante“ prin art. 46^3 pct. 4 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 încalcă cerințele de claritate și de previzibilitate a legii, impuse prin art. 1 din Constituție. În jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că „o dispoziție legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile și accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi“ (Curtea Constituțională, Decizia nr. 637/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2005, pct. 34). Prin instituirea criteriului mai sus menționat se încalcă cerința de previzibilitate a legii impusă prin art. 1 din Constituție, în condițiile în care nu se poate cunoaște de către solicitanții pentru accesul la profesia de executor care sunt celelalte aspecte relevante utilizate pentru selecția solicitanților. Din considerentele hotărârii criticate nu rezultă care sunt probele ce au condus la opinia instanței de respingere a cererii de chemare în judecată. Instanța a reținut apărarea pârâtei potrivit căreia accederea în profesia de executor judecătoresc se face prin promovarea unui examen sau concurs, iar numirea cu scutire de examen reprezintă o excepție. Numirea fără concurs în profesia de executor judecătoresc, atribuită unor anumite categorii de persoane (juriști, avocați și judecători), nu conferă Ministerului Justiției dreptul de a avea criterii discreționare. Din analiza adreselor nr. 2/104.447/2019/27.02.2020 și nr. 3/23.309/6.05.2020 emise de Ministerul Justiției rezultă că refuzul de primire în profesie s-a datorat aplicării succesive a criteriilor de departajare prevăzute de art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000. Adresele menționate sunt generice, în condițiile în care fac referire la toate solicitările depuse pentru cele 7 posturi libere de executor judecătoresc, fără a se realiza o analiză particularizată a cererii formulate, cu indicarea cu exactitate a criteriilor de departajare în cadrul cererii formulate de recurentă. Prin urmare, în condițiile în care prin adresele menționate nu s-au indicat în mod concret pentru postul de executor judecătoresc din raza Judecătoriei Gurahonț criteriile aplicate pentru selectarea solicitanților admiși, nu se poate verifica dacă pârâtul a aplicat cu exactitate criteriile prevăzute de art. 46^3 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000. În al doilea rând, din analiza art. 46^3 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 nu rezultă că s-a instituit o anumită ierarhie în modul de aplicare a criteriilor mai sus menționate, simpla enumerare a criteriilor neechivalând cu existența unei ierarhii în aplicarea acestora, astfel că eliminarea cererii pe considerentul lipsei de domiciliu s-a realizat cu exces de putere. În al treilea rând, în aplicarea art. 46^3 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 pârâtul Ministerul Justiției, în aplicarea principiilor legalității și egalității prevăzute de art. 6 și 7 din Codul administrativ, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, se impunea să verifice dacă domiciliul persoanelor selectate pentru funcția de executor judecătoresc corespunde realității și momentul în care respectivele persoane au dobândit domiciliul de care s-au prevalat, pentru a se verifica dacă dobândirea actualului domiciliu s-a realizat doar în scopul de preconstituire a unui avantaj în detrimentul celorlalți solicitanți care nu aveau domiciliul într-o localitate de pe raza Judecătoriei Gurahonț. Deși Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a dat aviz favorabil solicitării de numire în funcția de executor judecătoresc, Ministerul Justiției a respins cererea inițială de admitere a recurentei în profesie, precum și plângerea prealabilă, motivând că alți patru candidați au făcut dovada că au domiciliul în circumscripția Judecătoriei Gurahonț. Ministerul Justiției ar fi trebuit să verifice toate cele patru criterii de departajare a candidaților, și nu să se rezume doar la domiciliu, întrucât pentru accederea într-o profesie care implică exercițiul autorității de stat și o responsabilitate în sarcina statului român vechimea în alte profesii juridice, buna reputație profesională și absolvirea unor cursuri de specialitate (pentru care a depus dovezi la dosarul de înscriere) au o importanță mult mai relevantă decât schimbarea domiciliului cu câteva luni înainte de publicarea posturilor în Monitorul Oficial al României sau chiar la momentul aflării datelor despre concurs. ... ... 4. Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală. ... 5. Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a reiterat, în esență, aspectele expuse prin memoriul de recurs. ... 6. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 490 alin. (2) , art. 471^1 și art. 201 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, cu aplicarea și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) , coroborat cu art. 471^1 și art. 201 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, prin Rezoluția din data de 22 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 19 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților. ... ...