DECIZIE 3583/2022Punctul II

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu solicitarea de constatare a nulității absolute a dispozițiilor art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa favorabil solicitarea recurentei-reclamante de accedere în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a emite actul de numire în profesia de executor judecătoresc conform opțiunilor exprimate de recurentă și anularea adreselor de neadmitere în profesia de executor judecătoresc cu consecința îndeplinirii cerințelor de admitere în această profesie și obligarea pârâtului-intimat la emiterea actului de numire în această profesie. Înalta Curte reține în cauză incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 188/2000, conform cărora: Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplinește următoarele condiții: a) are cetățenia română și domiciliul în România; ... b) are capacitatea deplină de exercițiu; ... c) este licențiată în drept; ... d) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație; ... e) cunoaște limba română; ... f) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției; ... g) a îndeplinit timp de 2 ani funcția de executor judecătoresc stagiar și a promovat examenul de definitivat sau, după caz, a exercitat timp de 3 ani o funcție de specialitate juridică și a promovat concursul sau examenul de admitere în profesie. Sunt scutite de examen persoanele care au exercitat timp de 5 ani funcția de judecător, procuror sau avocat, cu condiția să fi promovat examenul de definitivat în profesia din care provin. ... În temeiul acestor dispoziții legale, îndeplinite de către recurenta-reclamantă, aceasta a solicitat admiterea în profesia de executor judecătoresc fără examen, cerere respinsă în temeiul dispozițiilor art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, care instituie criterii de departajare între candidații la funcția de executor judecătoresc, regulamentul fiind aprobat conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora: „Condițiile de desfășurare a acestor concursuri sau examene se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, aprobat prin ordin al ministrului justiției.“ Instanța de control judiciar, analizând criticile recurentei-reclamante împotriva Sentinței civile nr. 142/18.12.2020 întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, constată, pe de o parte, că acestea se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, nefiind identificate motive subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, că acestea sunt parțial întemeiate în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută a dispozițiilor art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 46^3 din regulament, Când numărul cererilor pentru ocuparea posturilor vacante este mai mare decât numărul posturilor vacante din circumscripția unei judecătorii, ordinea de prioritate a solicitanților se va stabili cu respectarea următoarelor criterii: 1. să nu fi fost sancționat disciplinar în ultimii 5 ani anteriori anului depunerii cererii de numire în funcția de executor judecătoresc și nici în anul respectiv. Dacă nu mai este în funcție, trebuie îndeplinită și condiția ca acesta să își fi încetat activitatea din motive neimputabile; ... 2. să aibă domiciliul într-o localitate din circumscripția judecătoriei în care solicită numirea; ... 3. să fi absolvit cursuri de specializare; ... 4. alte aspecte relevante. ... Înalta Curte observă că analiza judecătorului fondului în ceea ce privește legalitatea dispozițiilor regulamentare anterior menționate s-a raportat la prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 și la prevederile art. 8 și 16 din același act normativ. Or, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 fac referire exclusiv la stabilirea prin ordin al ministrului justiției a condițiilor de desfășurare a concursurilor sau examenelor de accedere în profesie, nefăcând trimitere la eventuale criterii de departajare în ceea ce privește numirea în profesie fără examen. În același timp, trimiterea primei instanțe la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora „Executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel“, nu prezintă relevanță în analiza dispozițiilor regulamentare a căror analiză a fost solicitată, astfel încât Înalta Curte va înlătura din această perspectivă considerentele hotărârii recurate. Nu pot fi reținute nici aprecierile judecătorului fondului referitoare la deplina justificare a numirii prioritare a unei persoane în funcția de executor judecătoresc, persoană care are domiciliul într-o localitate din circumscripția judecătoriei în care se solicită numirea, având în vedere importanța socială și promptitudinea activității juridice, întrucât nicio dispoziție legală sau o expunere de motive a unui act normativ nu face vreo trimitere la această numire prioritară. Analizând dispozițiile regulamentare a căror anulare se solicită, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, astfel cum s-a statuat în mod constant în doctrina și practica judiciară, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele normelor care le ordonă, fiind necesară limitarea strictă la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin aceasta să poată fi completată legea. În speță însă este evident că prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, act cu forță juridică infralegală, în ceea ce privește numirea fără examen a persoanelor cu vocația ocupării profesiei de executor judecătoresc s-a adăugat în mod evident dispozițiilor legale primare, în condițiile în care prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 nu permiteau instituirea unor criterii de departajare, ci doar procedura de desfășurare a concursurilor/examenelor. În consecință, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut în mod expres în cuprinsul dispozițiilor art. 15 lit. g) din Legea nr. 188/2000 condițiile în care există vocația anumitor persoane de a fi scutite de examen pentru accederea în profesia de executor judecătoresc, nu poate fi lăsată la latitudinea legiuitorului secundar instituirea unor alte criterii și procedura de urmat în privința acestor persoane, eventuale alte condiții trebuind a fi stipulate în corpul legii. Analizând considerentele primei instanțe referitoare la caracterul practic al instituirii unui criteriu legat de domiciliul persoanelor cu vocație la accederea în profesia de executor judecătoresc fără examen și la împrejurarea conform căreia există un număr limitat de posturi pentru aceste persoane, Înalta Curte le consideră de asemenea nerelevante, neputându-se impune ierarhiei juridice a actelor normative considerații de ordin practic, neprevăzute de altfel în legea care reglementează procedura contestată în cauză. În consecință, concluzia primei instanțe, potrivit căreia inexistența unor criterii de departajare ar fi de natură să facă inoperantă această modalitate de acces în profesie în situația identificată de pârâtul-intimat, este eronată în condițiile în care legiuitorul primar nu a avut în vedere și nu a prevăzut astfel de criterii de departajare sau numărul limitat de locuri. Pe de altă parte, achiesând criticilor recurentei-reclamante, Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând argumentele referitoare la lipsa de previzibilitate a dispozițiilor regulamentare a căror anulare se solicită, constată că acestea sunt întemeiate. Atât în practica judiciară, cât și în jurisprudența Curții Constituționale s-a arătat în mod constant că orice act normativ lato sensu trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea regăsindu-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat, să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Instanța de control judiciar constată că cele patru cerințe cuprinse în dispozițiile art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 în ceea ce privește ordinea de prioritate a solicitanților de numire în profesia de executor judecătoresc fără examen, adăugând în mod evident la lege, nu satisfac exigențele de predictibilitate și previzibilitate, lăsând la latitudinea arbitrarului aplicarea acestora. Arbitrarul se identifică în mod evident în toate cele patru criterii, neexistând nicio justificare legală cuprinsă în dispozițiile legale primare referitoare la „domiciliul solicitantului“ sau spre exemplificare „alte criterii relevante“. Așadar, în dezacord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că norma nu are caracter clar și previzibil, neputându-se reține spre exemplu că sintagma „alte criterii relevante“ se subsumează unei astfel de concluzii. Constatând, pe de o parte, că dispozițiile regulamentare a căror anulare se solicită adaugă în mod evident prevederilor legale primare, pe de altă parte, reținând lipsa de claritate și previzibilitate ale art. 46^3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, Înalta Curte va admite capătul de cerere referitor la anularea acestor dispoziții regulamentare. În ceea ce privește solicitările recurentei-reclamante referitoare la: constatarea refuzului nejustificat al Ministerului Justiției de a soluționa favorabil solicitarea de accedere în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, refuz materializat prin adresele nr. 2/104.447/2019/27.02.2020 și nr. 3/23.309/6.05.2020; obligarea pârâtului de a emite actul de numire în profesia de executor judecătoresc conform opțiunilor exprimate prin cererea adresată acestuia și anularea Adresei nr. 2/104.447/2019/27.02.2020 și a Adresei/Deciziei nr. 3/23.309/6.05.2020 de neadmitere în profesia de executor judecătoresc, constatarea îndeplinirii cerințelor de admitere în această profesie și obligarea pârâtului la emiterea actului de numire în această funcție, Înalta Curte constată că soluționarea acestora în sensul celor cuprinse în acțiunea introductivă ar echivala cu o substituire a instanței de judecată în atribuțiile autorității publice pârâte, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a înțeles să formuleze cerere de chemare în judecată și în contradictoriu cu ceilalți candidați admiși în procedura contestată în baza prevederilor regulamentare constatate ca nelegale. Așadar, fără a aprecia ca și judecătorul fondului asupra caracterului accesoriu al acestor capete de cerere, având în vedere cadrul procesual stabilit de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge capetele de cerere vizând: constatarea refuzului nejustificat al Ministerului Justiției de a soluționa favorabil solicitarea de accedere în profesia de executor judecătoresc cu scutire de examen, refuz materializat prin adresele nr. 2/104.447/2019/27.02.2020 și nr. 3/23.309/6.05.2020; obligarea pârâtului de a emite actul de numire în profesia de executor judecătoresc conform opțiunilor exprimate prin cererea adresată acestuia și anularea Adresei nr. 2/104.447/2019/27.02.2020 și a Adresei/Deciziei nr. 3/23.309/6.05.2020 de neadmitere în profesia de executor judecătoresc, constatarea îndeplinirii cerințelor de admitere în această profesie și obligarea pârâtului la emiterea actului de numire în această funcție. ... 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs ... ...