Decizia ÎCCJ nr. 6/2022 (RIL)Punctul X.2

X.2. Asupra fondului recursului în interesul legii 56. Dispozițiile ce fac obiectul prezentei sesizări, respectiv art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006, vizează aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. ... 57. Astfel, potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000, „(1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite; b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. (2) Ministrul justiției va stabili onorarii minimale și maximale pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, precum și posibilitatea achitării acestora în mai multe tranșe“. ... 58. De asemenea, prin art. 1 dinOrdinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 au fost aprobate „onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești“, ce au fost prevăzute în anexa care face parte integrantă din ordin, iar la art. 2 din același ordin s-a stabilit că, „pentru persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, onorariile minimale și maximale se stabilesc la jumătate din onorariile minimale, respectiv maximale, prevăzute în anexă (…)“. ... 59. În anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 este reluată modalitatea de calcul al onorariilor maximale, astfel cum a fost prevăzută de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, prin raportare la un procent din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, cu sau fără adăugarea unei sume fixe. ... 60. Onorariul executorului judecătoresc face parte, conform art. 670 alin. (3) pct. 2 din Codul de procedură civilă, din categoria cheltuielilor de executare, pe lângă taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport sau alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. ... 61. Art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că „Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor“. ... 62. Cu toate acestea, indiferent de persoana care avansează cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, potrivit regulilor de mai sus, acestea sunt, conform art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, potrivit aceluiași text normativ, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. ... 63. Art. 670 alin. (5) din Codul procedură civilă statuează că în cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție. ... 64. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 670 din Codul de procedură civilă rezultă că onorariul executorului judecătoresc reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat la solicitarea creditorului și care este în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. ... 65. Calitatea executorului judecătoresc de prestator de servicii este confirmată și de art. 12 din Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea Congresului Extraordinar al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 19/2010, cu modificările și completările ulterioare (Statutul U.N.E.J.), potrivit căruia profesia de executor judecătoresc este liberală și independentă. ... 66. În înțelesul art. 271 din Codul fiscal, se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri, iar atunci când o persoană impozabilă care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit și a prestat ea însăși serviciile respective. De asemenea, potrivit art. 268 din același act normativ, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, sunt operațiuni impozabile în România cele care, în sensul art. 270-272, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată. ... 67. Ca atare, executorul judecătoresc este o persoană impozabilă ce desfășoară o activitate economică, în înțelesul art. 269 alin. (1) din titlul VII intitulat Taxa pe valoarea adăugată al Codului fiscal (ce reia în integralitate dispozițiile art. 9 din Directiva 2006/112/CE), potrivit căruia „este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2) , oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități“, alin. (2) precizând că „În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora“. ... 68. Pe cale de consecință, concluzia care se impune este că acesta datorează TVA în condițiile legii fiscale, noțiune definită de art. 265 din Codul fiscal ca fiind un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat conform prevederilor titlului VII al aceluiași cod, intitulat Taxa pe valoarea adăugată. ... 69. În cadrul demersului de calificare a executorului judecătoresc ca persoană impozabilă TVA, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că trebuie făcută distincție între calitatea de prestator de servicii a executorului judecătoresc și exercitarea profesiei sale liberale care implică exercițiul autorității de stat. ... 70. În acest sens, prin Decizia nr. 8 din 16 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 28 iunie 2016, s-a reținut că: Din dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) și art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 rezultă că profesia de executor judecătoresc are un statut special, care implică exercitarea autorității statului în vederea ducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în hotărârile judecătorești și în alte titluri executorii, scop în care legiuitorul a conferit autoritatea necesară actelor înfăptuite de către acesta, în cadrul competențelor sale, calificându-le ca acte de autoritate publică, respectiv că executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuțional existent între creditor și debitor, care are ca temei titlul executoriu. ... 71. De asemenea, prin Decizia nr. 16 din 15 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 11 mai 2021, s-a statuat că: legitimarea procesuală a executorului judecătoresc în cadrul contestației la executare formulate de creditor împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită nu derivă din calitatea acestuia de parte în raportul execuțional existent între creditor și debitor, care are ca temei titlul executoriu, ci din raportul juridic născut între executor și creditor, ca efect al învestirii executorului (prin cererea de executare silită, prin care se solicită concursul statului în realizarea și concretizarea titlului executoriu) de a acționa în numele și interesul creditorului, în exercitarea atribuțiilor ce i-au fost conferite de lege în procedura execuțională. ... 72. Ca atare, deși activitatea executorului judecătoresc implică exercițiul autorității publice, acesta nu se poate confunda cu noțiunea de instituție publică, astfel cum această noțiune este definită de art. 269 alin. (5) din capitolul III al Codului fiscal privind persoanele impozabile, iar activitățile prestate nu se regăsesc printre operațiunile scutite de TVA menționate la art. 292-296 din Codul fiscal. ... 73. Cu privire la aspectele privind aplicarea taxei pe valoarea adăugată onorariilor executorilor judecătorești s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 10 aprilie 2019 în Cauza C-214/18, referitoare la interpretarea Directivei 2006/112/CE. La paragrafele 40 și 44-45, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat, printre altele, că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2006/112, principiul sistemului comun privind TVA-ul constă în aplicarea asupra bunurilor și serviciilor, până la etapa de vânzare cu amănuntul, a unei taxe generale de consum exact proporțională cu prețul bunurilor și serviciilor, indiferent de numărul de operațiuni care au loc în procesul de producție și de distribuție anterior etapei în care este percepută taxa, iar în conformitate cu articolul 193 din Directiva 2006/112, are obligația de a plăti TVA persoana impozabilă care efectuează prestări de servicii impozabile. Prin urmare, în cazul în care un executor judecătoresc efectuează o prestare de servicii precum cea în discuție în litigiul principal, în măsura în care această prestare nu intră în domeniul de aplicare al scutirilor prevăzute de directiva menționată, este obligat la plata TVA-ului pentru această operațiune. ... 74. Spre deosebire de situația analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în care statul polonez avea o prevedere expresă în legislația națională potrivit căreia niciun cuantum de TVA nu poate fi adăugat la valoarea onorariilor percepute de executorul judecătoresc (paragrafele 38 și 48 din hotărârea anterior citată), în legislația națională nu există o prevedere expresă a legiuitorului din care să rezulte că onorariul executorului, inclusiv onorariul maximal prevăzut de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și de Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006, include TVA. De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, nu există o prevedere care dispune scutirea de TVA a prestărilor de servicii de către executorii judecătorești. ... 75. Trebuie precizat că, din contră, în sistemul de drept național există dispoziții care obligă executorul judecătoresc a se conforma regulilor fiscale. Cu titlu de exemplu, se observă că, potrivit art. 65^2 alin. (3) din capitolul V^1 intitulat Metodologia privind evidența financiar-contabilă a încasărilor din executarea silită în cadrul birourilor executorilor judecătorești al Statutului U.N.E.J., toate chitanțele și facturile utilizate de executorul judecătoresc vor fi emise în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal, normelor de aplicare a acestuia și altor norme legale în vigoare, iar acestea vor fi emise în ordine succesivă cronologică, executorul judecătoresc având obligația să dețină evidența strictă a chitanțelor și a facturilor. ... 76. Ca atare, onorariul executorului judecătoresc, care reprezintă contravaloarea serviciului prestat la cererea creditorului, este supus regulilor de impozitare fiscală cuprinse în titlul VII al Codului fiscal, intitulat Taxa pe valoarea adăugată. ... 77. În ceea ce privește stabilirea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugate datorate, rezultă din art. 286 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal că aceasta este constituită, pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, (...) din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni. ... 78. Aceste prevederi sunt în concordanță cu cele ale art. 73 și art. 78 lit. (a) din Directiva 2006/112/CE, care prevăd că baza de impozitare pentru o prestare de servicii include, cu excepția TVA-ului în sine, toate elementele care reprezintă contraprestația obținută sau care urmează să fie obținută de prestator pentru prestarea în cauză din partea cumpărătorului, a beneficiarului sau a unui terț și conduc la concluzia că onorariul executorului sau contravaloarea serviciului prestat de acesta reprezintă baza de impozitare în funcție de care se va colecta impozitul indirect în discuție. ... 79. Calificarea ca impozit indirect dată de art. 265 din Codul fiscal (fostul art. 125 din Codul fiscal din 2003) este importantă și delimitează TVA de impozitele directe, precum impozitul pe profit ori impozitul pe venit. În cazul acestui din urmă impozit, executorul judecătoresc, prin forma în care își exercită profesia, datorează un impozit, determinat procentual, din venitul net. În consecință, suma care corespunde acestui impozit - impozitul pe venit - este suportată direct de executorul judecătoresc, fiind inclusă, ca impozit direct, în onorariul perceput pentru activitățile corespunzătoare diferitelor atribuții exercitate în această calitate, inclusiv onorariul pentru efectuarea executării silite. ... 80. Prin definiție, TVA este o taxă pe consumul final, care se plătește eșalonat la data la care bunurile ajung la consumatorii finali în urma mai multor operațiuni, respectiv este o taxă proporțională care: a) se aplică la prețul de vânzare a bunurilor și serviciilor; b) este suportată, în cele din urmă, dar întotdeauna de către consumatorul final și este percepută în contul Ministerului Finanțelor de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, în etape succesive, și anume la fiecare operațiune din cadrul procesului de producție și distribuție dintr-un lanț de operațiuni executate asupra bunurilor sau serviciilor. ... 81. În condițiile în care creditorul, ca beneficiar al activității de executare silită definite ca activitate economică supusă impozitului indirect reprezentat de TVA, este obligat, odată cu onorariul de executare (ca onorariu care include impozitul pe venit datorat, ca impozit direct, de către executorul judecătoresc), să plătească executorului judecătoresc, ca organ colector al impozitului indirect, și suma care reprezintă TVA, plata acestei sume, ca plată accesorie celei a onorariului execuțional, devine, la rândul ei, o cheltuială de executare imputabilă debitorului, în conformitate cu art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 82. Or, atât art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, cât și Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 folosesc noțiunea de onorariu maximal pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, care reprezintă baza de impozitare în funcție de care se calculează și căreia i se adaugă TVA-ul, și nu o altă construcție semantică care să impună concluzia că în aceasta ar fi incluse toate taxele și impozitele, inclusiv TVA. ... 83. Prin aplicarea regulilor de interpretare gramaticală, ținând seama de sintaxa și morfologia propoziției, de topica și semantica termenilor sau expresiilor utilizate, rezultă că textele normative anterior menționate ce fac obiectul interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă în mod exclusiv la stabilirea onorariilor executorilor judecătorești, respectiv a celor maximale, ce constituie contraprestația obținută, căreia urmează a i se adăuga taxa prevăzută de art. 265 din Codul fiscal pentru a se stabili suma finală ce urmează a fi suportată de debitor sau creditor, după caz. ... 84. În consecință, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului care să statueze că onorariile în discuție includ deja taxa respectivă, executorul judecătoresc nu poate fi obligat să reducă baza impozabilă asupra căreia urmează a se aplica TVA, pentru a se încadra în limitele sumelor stabilite cu titlu de onorariu maximal. ... 85. Această concluzie nu vine în contradicție cu hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C 214/18, așa cum susțin unele instanțe care au îmbrățișat prima opinie din cele expuse în prezenta sesizare. ... 86. Contrar instanțelor care au considerat că prin această hotărâre s-ar fi statuat că TVA-ul aferent prestărilor de servicii furnizate de un executor judecătoresc în cadrul unei proceduri de executare silită este considerat ca fiind inclus în onorariul perceput de acesta conform legislației în vigoare, se constată că, la paragraful 47 din hotărârea anterior menționată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a menționat în mod expres că Directiva 2006/112/CE nu conține nicio normă expresă privind aspectul dacă onorariile executorului judecătoresc trebuie să includă sau nu TVA-ul datorat. Prin urmare, revine statelor membre sarcina de a tranșa această chestiune. Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat la paragraful 50 din aceeași hotărâre modul în care, în funcție de dreptul intern al fiecărui stat membru, se calculează baza de impozitare a TVA-ului, în cazul în care există o prevedere expresă în sensul că onorariul stabilit de lege conține TVA. ... 87. Astfel, s-a arătat că interpretarea menționată este conformă cu principiul potrivit căruia TVA-ul este o taxă care trebuie să fie suportată de consumatorul final. Astfel, în măsura în care, în temeiul dreptului național, nu este posibil să se adauge la cuantumul onorariilor care urmează să fie percepute un supliment corespunzând TVA-ului datorat, a considera că acest cuantum include deja taxa respectivă echivalează cu faptul că baza de impozitare a TVA-ului care urmează să fie perceput de autoritățile fiscale nu va depăși contravaloarea efectiv plătită de consumatorul final și cu privire la care a fost calculat TVA-ul, care este suportat, în cele din urmă, de consumator (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 octombrie 1996, Elida Gibbs, C-317/94, EU:C:1996:400, punctul 19, precum și Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Tulică și Plavoșin, C-249/12 și C-250/12, EU:C:2013:722, punctele 34 și 35). ... 88. Ca atare, în cazul în care se stipulează prin lege că onorariul maximal conține TVA, baza de impozitare este o sumă mai mică, ce reprezintă contravaloarea prestației, iar legiuitorul ar trebui să prevadă în mod expres această situație derogatorie de la regulile fiscale. ... 89. În legislația actuală o asemenea prevedere legală nu este menționată în cadrul actelor normative supuse interpretării, ci, mai mult, a fost lansat în dezbatere publică un proiect de ordin pentru completarea Ordinului ministrului justiției nr. 2.550/C/2006, în cadrul căruia după art. 3 se introduce un nou articol, art. 3^1, cu următorul cuprins: „Onorariile prevăzute în anexa la prezentul ordin nu includ taxa pe valoarea adăugată. La onorariile menționate se adaugă taxa pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor legale în vigoare.“ ... 90. Până la completarea legislativă anterior menționată, se constată că legiuitorul, în ceea ce privește onorariile executorilor judecătorești, nu a specificat că acestea includ TVA, iar în lipsa unei stipulații exprese, prin aplicarea regulilor fiscale, inclusiv a art. 265 din Codul fiscal (fostul art. 125 din Codul fiscal din 2003), onorariul maxim prevăzut de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și de Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 constituie baza de impozitare la care se adaugă TVA, suma finală urmând a fi suportată de beneficiarul acestui serviciu, respectiv de debitor sau creditor, după caz, conform dispozițiilor art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 91. În ceea ce privește rațiunea instituirii onorariilor maximale, pentru asigurarea caracterului predictibil al acestor cheltuieli și evitarea unor eventuale abuzuri, care în final s-ar răsfrânge asupra debitorului, invocată de autorul sesizării de față și de o parte din instanțele de judecată, aceasta este asigurată deopotrivă și în cazul adoptării opiniei argumentate anterior. Protecția este asigurată de către stat prin instituirea unui plafon maxim al contravalorii serviciilor oferite de către executorii judecătorești, iar calcularea TVA la acest onorariu ca fiind baza impozabilă stabilită de regulile fiscale este o operațiune predictibilă ale cărei procedură și modalitate de stabilire sunt transparente și aplicabile tuturor situațiilor prevăzute de lege. ... 92. Fiind întrunite dispozițiile art. 514 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 517 alin. (1) din același cod, ... ...