Decizia CCR nr. 272/2013Paragraful 6

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocaţilor prezenţi, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că, deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 18/2010 a fost deja aplicată, aceasta urmează să fie analizată în contextul ordinii juridice interne nu numai după denumire, ci şi după conţinut. De asemenea, având în vedere că în timpul procesului starea de fapt s-a schimbat, consideră că instanţa de contencios constituţional trebuie să îşi extindă controlul de constituţionalitate şi asupra Legii nr. 148/2013 prin care a fost aprobată Ordonanţa Guvernului nr. 18/2010 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2010. Arată că inclusiv avizul Consiliului Legislativ menţionează faptul că art. 51 şi 52 din ordonanţă cuprind o normă generică, potrivit căreia toţi operatorii economici cu capital majoritar de stat pot dona unele sume la bugetul de stat, în timp ce art. 53 alin. (2) prevede în mod expres subiectele de drept cărora li se aplică aceste dispoziţii, precum şi sumele maxime ce pot fi donate, ceea ce imprimă acestei norme un caracter imperativ, nespecific actului de donaţie, act unilateral şi cu titlu gratuit. Sursa veniturilor bugetare este legea, la aceasta adăugându-se convenţia, care substituie consimţământul Societăţii Comerciale Fondul Proprietatea - S.A., încălcându-se, astfel, statul de drept. Domeniul rectificării bugetare este un domeniu specializat, legile bugetare neputând face obiectul delegării legislative. Astfel, Ordonanţa Guvernului nr. 18/2010 este viciată din punct de vedere constituţional, deoarece doar Parlamentul este în măsură să reglementeze sursa de venit a bugetului.