Decizia CCR nr. 273/2013Paragraful 14

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, raportat la lipsa oricăror dovezi depuse la dosarul cauzei, prin prevederile art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, reţinute ca temei al rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, se încalcă dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind libera circulaţie a persoanelor, se realizează o ingerinţă în viaţa familială şi se nesocoteşte dreptul la un proces echitabil, judecat în mod imparţial şi public. Invocă şi paragraful nr. 43 al Hotărârii din 12 octombrie 2006, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kaya împotriva României, în care s-a arătat că, din cauza faptului că reclamantul nu a beneficiat nici în faţa autorităţilor administrative, nici în faţa curţii de apel de un grad minim de protecţie împotriva arbitrariului autorităţilor, Curtea a concluzionat că atingerea adusă vieţii sale private nu era prevăzută de o "lege" care să răspundă cerinţelor Convenţiei.