Decizia ÎCCJ nr. 34/2022 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 40. Apelanții-reclamanți, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, au susținut că dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, inclusiv sintagma „majorări salariale reglementate“, se interpretează în sensul că nu se aplică și în cazul majorărilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, ci doar în cazul majorărilor salariale stabilite prin acte normative (legi, ordonanțe de urgență) sau acte administrative ale ordonatorilor de credite. ... 41. Au argumentat că legea este cea care reglementează sistemul de salarizare, iar nu instanțele de judecată, astfel încât majorările salariale reglementate din cuprinsul art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au în vedere exclusiv majorările salariale reglementate de lege, iar nu pe cele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive. ... 42. În cazul în care dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-ar interpreta în sensul că se aplică și în cazul majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, ar însemna în fapt ca hotărârea judecătorească definitivă prin care au fost recunoscute anumite majorări salariale să rămână fără efect, deci pârâții să aibă posibilitatea de a nu o executa, așadar aceasta să nu producă efecte juridice, ceea ce nu este permis. Ca atare, starea de discriminare invocată în fața instanței învestite cu soluționarea acțiunii pendinte nu ar fi înlăturată, iar indemnizația apelanților-reclamanți nu ar fi stabilită la nivelul maxim aflat în plată. ... 43. Având în vedere împrejurarea că, prin hotărârile judecătorești invocate de reclamanți, ca temei al stării de discriminare și în raport cu care au solicitat și instanța de fond a dispus egalizarea indemnizației de încadrare la nivel maxim aflat în plată, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016 și Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, nu s-a prevăzut stabilirea indemnizației prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără a se depăși plafonarea/limitarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nici instanțele învestite ulterior cu o astfel de cerere, prin care se solicită egalizarea la nivelul maxim aflat în plată, nu pot reține incidența art. 1 alin. (3) și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, deoarece ar încălca considerentele obligatorii ale deciziei Curții Constituționale indicate, discriminarea existând în continuare, iar indemnizația de încadrare a reclamanților, în fapt, nu ar fi cea stabilită prin hotărârea judecătorească, ci într-un cuantum inferior. ... 44. Într-o atare situație s-ar încălca și cele statuate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 7 din 11 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 6 mai 2019 (Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019), care se aplică mutatis mutandis și în ceea ce privește art. 1 alin. (3) și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 45. Astfel, problema de drept care a făcut obiectul Deciziei nr. 7 din 11 februarie 2019 a vizat stabilirea momentului până la care reclamanții magistrați, care au obținut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile acordarea drepturilor bănești majorate cu procentele de 18% (5% + 2% + 11%), prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 10/2007), sunt îndreptățiți să beneficieze de plata acestor drepturi, mai exact, dacă aceste majorări puteau fi acordate numai până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 sau, dimpotrivă, ar fi trebuit acordate și plătite reclamanților și după intrarea în vigoare a acestei legi. ... 46. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că majorările salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, chiar dacă, așa cum instanța a reținut anterior, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în lege. ... 47. În consecință, aplicând același raționament și în cazul dispozițiilor art. 1 alin. (3) și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, apelanții-reclamanți au apreciat că interpretarea acestor dispoziții, în sensul aplicării și în cazul majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, încalcă Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019, obligatorie pentru instanțele judecătorești. ... 48. Deosebit de important este și considerentul 58 din Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019, potrivit căruia: „De asemenea, instanța de contencios constituțional a constatat că excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești de la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul autorității publice afectează art. 124 și art. 126 din Constituție, precum și principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art. 115 alin. (4) -(6) din Constituție, se consacră, pe cale legislativă, nerecunoașterea hotărârilor judecătorești definitive, respectiv definitive și irevocabile, emise de puterea judecătorească.“ ... 49. În cazul în care art. 1 alin. (3) și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-ar interpreta în sensul că se aplică și în cazul majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, s-ar încălca și Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016. Au fost invocate paragrafele 24, 25 și 28 din decizie. ... 50. De asemenea, s-ar încălca jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la executarea hotărârilor judecătorești, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția). ... 51. În practica instanței europene s-a reținut că, în situația în care administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 din Convenție de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. ... 52. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, intimatul Ministerul Justiției a depus, în termen legal, un punct de vedere prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării, apreciind că dispozițiile a căror interpretare se solicită nu sunt lacunare, incomplete sau contradictorii și nu prezintă un grad ridicat de dificultate, care să justifice sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ...