Decizia CCR nr. 266/2013Paragraful 24

Guvernul a comunicat punctul său de vedere în Dosarul nr. 1.511D/2012 şi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte art. 45 şi 30 din Constituţie, respectiv la Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007 şi Decizia nr. 426 din 3 mai 2012. Referitor la susţinerea că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât dreptul de proprietate nu este un drept absolut, fiind posibile, în condiţiile legii, limitări ale sale. Obligaţia must-carry instituită pentru orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de comunicaţii electronice constituie tocmai o limită impusă dreptului de proprietate, însă această obligaţie este instituită în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, în ceea ce îi priveşte pe radiodifuzorii privaţi neexistând o privare de proprietate. Referitor la încălcarea art. 53 din Constituţie, consideră că această susţinere este neîntemeiată şi face referire la hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în Cauza C-250/06 în privinţa obligaţiei must-carry din Belgia. În privinţa pretinsei încălcări a art. 16 din Constituţie, consideră că şi această susţinere este neîntemeiată. În plus, arată că prin Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, Curtea a statuat că drepturile fundamentale prevăzute în Constituţie se aplică cetăţenilor, iar în ceea ce priveşte persoanele juridice numai în măsura în care, printr-o anumită reglementare privind aceste persoane, sunt afectate indirect drepturile fundamentale ale cetăţenilor.