Decizia ÎCCJ nr. 35/2022 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: 79. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care trebuie întrunite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – asupra acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 80. În doctrină, dar și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a arătat, tot din perspectiva admisibilității, și că problema de drept trebuie să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că, pentru a înlătura orice incertitudine, este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prin pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 81. Evaluând elementele sesizării, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constată că doar cinci dintre cele șase cerințe anterior enunțate sunt întrunite. ... 82. Astfel, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate legate de titularul sesizării și de stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost promovată, cea referitoare la relația de dependență dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită și rezolvarea pe fond a litigiului, cea referitoare la atributul de noutate al problemei de drept, precum și cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. ... 83. Se observă, așadar, că în Dosarul nr. 2.281/117/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, instanța respectivă a fost învestită cu soluționarea unor recursuri declarate de părțile procesuale întrun litigiu de contencios administrativ privind funcționari publici. ... 84. Curtea de apel judecă în ultimă instanță astfel de cauze, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare („Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel“), cu referire la art. 28 alin. (1) din aceeași lege specială („Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte“), coroborat cu art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă, dar și cu art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă conform căruia „(1) Sunt hotărâri definitive: (...) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii“. ... 85. Drept urmare, având în vedere prevederile legale conjugate, anterior enunțate, rezultă că respectiva Curte de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, învestită fiind cu soluționarea recursurilor declarate de părțile procesuale împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, va soluționa cauza în ultimă instanță. ... 86. Se constată de asemenea că este îndeplinită și condiția de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, instanța de trimitere justificând aptitudinea acesteia de a conduce la rezolvarea pe fond a cauzei, în condițiile în care legătura dintre chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și rezolvarea litigiului rezultă din observarea motivelor de recurs invocate de către recurentulpârât, motive care vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, care reglementează că pentru perioada cât se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă un polițist primește salariul de bază și, drept urmare, reclamanta (care este polițist) nu va fi exceptată de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru perioada cât s-a aflat într-un astfel de concediu medical, întrucât în acel interval de timp nu a primit indemnizație aferentă certificatului medical, premisă a exonerării reglementate de art. 154 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal. ... 87. Or, prin sentința civilă a cărei reformare se solicită Curții de Apel Cluj în temeiul motivelor de recurs enunțate sintetic, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis capătul de cerere sub acest aspect, reținând în esență că în perioada concediului medical reclamanta a primit indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, și nu salariu. ... 88. De asemenea, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici nu s-a statuat anterior asupra acesteia de către instanța supremă. ... 89. Noutatea chestiunii de drept, cerință de admisibilitate distinctă, este îndeplinită în cauză. ... 90. Analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul întrebării prealabile reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea problemă de drept. ... 91. În absența unei definiții legale a noțiunii de „noutate“, verificarea acestei condiții ține de exercitarea dreptului de apreciere al completului învestit cu soluționarea sesizării, astfel cum instanța supremă a hotărât în mod constant în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens, de exemplu, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014). ... 92. Precum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis în jurisprudența sa anterioară (deciziile nr. 1 din 17 februarie 2014, nr. 3 din 14 aprilie 2014, nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015 etc.), cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, întrun context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 93. Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită și în cazul în care s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou, ale unei norme legale mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei). ... 94. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este îndeplinită această condiție de admisibilitate, întrucât, potrivit pct. 7 al Notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017, introducerea art. 154 alin. (1) lit. i) în Codul fiscal s-a datorat transferului contribuțiilor sociale în sarcina angajaților și a persoanelor ce realizează venituri din salarii și asimilate salariilor, astfel încât, având în vedere faptul că pe perioadele de incapacitate temporară de muncă pentru boală obișnuită sau ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatul aflat într-o astfel de situație nu suportă contribuția de asigurări sociale de sănătate din indemnizația primită, atunci s-au eliminat și prevederile referitoare la contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator pentru indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă aferente concediilor medicale. Potrivit aceluiași punct al notei de fundamentare, în același timp, se menține regimul fiscal actual, conform căruia angajatul aflat în incapacitate temporară de muncă nu suportă contribuția de asigurări sociale de sănătate din indemnizația primită pe perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă, avându-se în vedere faptul că beneficiază de o prestație socială pentru care a contribuit. ... 95. Or, în contextul modificărilor menționate suferite de Codul fiscal, dispozițiile relevante din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 și din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 pot fi considerate idonee să ridice probleme de interpretare, instanțele de judecată fiind chemate recent (astfel cum rezultă din punctul VII - Jurisprudența instanțelor naționale) să se pronunțe asupra prezentei probleme de drept. ... 96. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată însă că nu este îndeplinită ultima dintre cerințele de admisibilitate anterior enunțate, respectiv cea expusă la paragraful 80. ... 97. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, întradevăr, noțiunea de „chestiune de drept“ ilustrată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, deși nu este definită de legiuitor, presupune în mod necesar o „problemă de drept reală și veritabilă“, în sensul că „norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară“ și să fie „legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare“ (deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016, paragraful 37; nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 46). ... 98. Totodată, sesizarea este necesar să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37). ... 99. În aceeași ordine de idei, s-a mai reținut cu privire la dificultatea chestiunii de drept supuse dezlegării, că „o problemă poate să fie nouă și totuși să nu reclame intervenția curții supreme, care nu trebuie să fie considerată un serviciu public de consultanță juridică“, precum și că „dificultatea «serioasă» a problemei de drept nu-l scutește pe judecătorul fondului de obligația sa de a judeca“, concluzionându-se că „rămâne atributul exclusiv al instanței solicitante să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând în acest scop mecanismele de interpretare a actelor normative“ (deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017, paragraful 26; nr. 44 din 11 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iunie 2018, paragraful 56; nr. 11 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 28 mai 2019, paragraful 45; nr. 24 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iunie 2020, paragraful 67). S-a afirmat de asemenea că sintagma „problemă de drept“ trebuie să fie raportată la prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“ (Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 45). ... 100. Acestea sunt parte din rațiunile considerate a fi fost avute în vedere de legiuitor atunci când, reglementând sediul materiei pentru mecanismul de unificare, a prevăzut faptul că prima analiză a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate trebuie realizată chiar de titularul sesizării. Acesta va putea solicita instanței supreme pronunțarea unei hotărâri prealabile doar dacă va argumenta îndeplinirea fiecăreia dintre condițiile enunțate la art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 101. Potrivit art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, încheierea prin care se dispune sesizarea va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. Altfel spus, revine instanței de trimitere obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, a aspectelor care conferă dificultatea sau caracterul dihotomic, antagonic al interpretării normei de drept, precum și modul diferit în care aceasta poate fi interpretată. ... 102. Aceasta presupune ca punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere să aibă o anumită complexitate, să fie astfel conceput încât să demonstreze o reală dificultate în a discerne care posibilă interpretare a normei de drept este cea mai adecvată. Astfel, s-a reținut „că din încheierea de sesizare a instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile trebuie să rezulte dificultatea chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită, inclusiv prin prezentarea interpretărilor diferite pe care aceasta le poate suscita și a obstacolelor care au împiedicat completul de judecată ca, în îndeplinirea obligației instanțelor judecătorești de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, să decidă asupra interpretării corecte“ (Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, precitată, paragraful 50). ... 103. Or, rezultă neîndoielnic din conținutul încheierii de trimitere caracterul deficitar al sesizării, care din această perspectivă este lacunară, titularul sesizării neidentificând deloc rațiunile care îl împiedică să aprecieze asupra interpretării corecte din cele două posibile enunțate de completul de judecată, rațiuni datorită cărora ar fi necesară intervenția instanței supreme prin intermediul mecanismului hotărârii prealabile. Cercetând cuprinsul încheierii de sesizare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu identifică (nici în punctul IV al încheierii, referitor la admisibilitatea sesizării, și nici în punctul VI referitor la opinia completului de judecată, ca de altfel, nicăieri în cadrul încheierii de trimitere) ilustrarea nici măcar a unui singur obstacol care să fi fost întâmpinat de instanța de trimitere în îndeplinirea obligației ce îi revine de a identifica, interpreta și aplica legea în soluționarea litigiului cu care este învestită. ... 104. Altfel spus, încheierea de sesizare nu cuprinde o motivare a îndeplinirii condiției de admisibilitate referitoare la existența unei chestiuni de drept reale și veritabile, nefiind suficientă, astfel cum s-a arătat în precedent, prezentarea punctelor de vedere alternative asupra chestiunii de drept, ci fiind necesară și expunerea dificultății de a discerne între acestea, dificultate care ține așadar de ansamblul atributelor sintagmei juridice „chestiune de drept“ din cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 105. Considerentele de la punctul anterior își găsesc suport în jurisprudența constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, jurisprudență necesar a fi cunoscută, de altfel, la nivelul instanțelor care se găsesc în situația de a formula astfel de sesizări (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragrafele 38 și 42), în care s-au reținut următoarele: „38. (...) punctul de vedere al instanței trebuie să aibă o anumită complexitate și necesită un examen real al cauzei, respectiv o interpretare proprie a textului normativ supus dezbaterii, ce urmează a fi reflectat în punctul de vedere al completului, astfel cum acesta este reglementat în dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă. Cerința normei impune, totodată, ca punctul de vedere al instanței să întrevadă explicit care este pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu. De asemenea, trebuie să cuprindă o justificare a modului în care chestiunea de drept care face obiectul sesizării este susceptibilă de interpretări diferite, necesitând astfel o dezlegare de principiu. (...) 42. Rolul completului de judecată care inițiază sesizarea este acela de a arăta, sigur și categoric, norma a cărei interpretare se solicită, caracterul său determinant în soluționarea pe fond a cauzei, dar și de a evidenția argumentele care susțin caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și a dificultății completului în a-și însuși o anumită interpretare, demonstrând, în această manieră, necesitatea de a apela la mecanismul de unificare“. ... 106. Distinct de această neregularitate a actului de sesizare identificată, însă tot în ceea ce privește caracterul real și veritabil al chestiunii de drept supuse analizei, se constată că de fapt sesizarea are ca scop identificarea actului normativ aplicabil în cauză, și nu lămurirea unei chestiuni de drept sub aspectul interpretării dispozițiilor legale incidente. ... 107. Astfel, instanța de trimitere, expunând contextul factual și juridic al cauzei, solicită practic Înaltei Curți de Casație și Justiție să identifice actul normativ pe care trebuie să îl aplice în soluționarea cauzei pe fond. Se observă în acest sens că în cuprinsul secundei variante de interpretare expuse asupra chestiunii de drept în discuție titularul sesizării arată că, în raport cu dispozițiile art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, orice modificare intervenită asupra normei legale la care s-a făcut trimitere se reflectă și asupra normei de trimitere, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 este un act normativ ulterior Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, astfel încât conținutul acestuia se reflectă în mod corespunzător asupra normei de trimitere de la art. 37 alin. (1) . Totodată, a reținut și că regimul fiscal al categoriilor de venit este prevăzut de Codul fiscal, act normativ de asemenea ulterior Ordonanței Guvernului nr. 38/2003. Or, chiar și dacă s-ar fi putut accepta interpretarea propusă de recurent [prima ipoteză expusă în prezenta sesizare (în sensul că prin norma instituită de art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 s-ar reglementa natura juridică a drepturilor încasate de polițiști pe durata concediului pentru incapacitate temporară de muncă)], potrivit prevederilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, aceasta trebuie apreciată ca abrogată prin efectul adoptării Codului fiscal - art. 502. ... 108. Dilema juridică a instanței de trimitere a fost generată esențial de faptul că prin prevederile art. 502 alin. (1) pct. 16 din Codul fiscal, potrivit cărora „(1) La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: (...) 16. orice alte dispoziții contrare prezentului cod“, s-ar fi procedat la abrogarea normelor speciale menționate ale art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003. Această concluzie s-ar impune întrucât s-ar putea aprecia că art. 154 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal (intrat în vigoare ulterior ordonanței de guvern menționate), conform căruia în rândul categoriilor de persoane fizice exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate se situează și „i) persoanele fizice care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale, precum și cele care se află în concedii medicale acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru indemnizațiile aferente certificatelor medicale“, ar reprezenta o reglementare diferită de art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003. ... 109. Or, ignorând dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă care reglementează condițiile în care poate solicita intervenția instanței supreme prin intermediul mecanismului hotărârii prealabile, instanța de trimitere constată așadar, în mod eronat, că se află în fața unei chestiuni de drept reale și veritabile atunci când, învestită fiind cu soluționarea cauzei, trebuie să stabilească cadrul legal aplicabil acesteia. Identificarea însă a normei de drept incidente în raport cu situația de fapt a unei cauze și totodată redarea conținutului acestei norme constituie nu doar atributul exclusiv, dar și obligația instanței de trimitere atunci când formulează sesizarea. ... 110. În acest sens, reamintim jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform căreia s-a statuat că: „Rolul completului de judecată care inițiază sesizarea este acela de a arăta, sigur și categoric, norma a cărei interpretare se solicită, caracterul său determinant în soluționarea pe fond a cauzei, dar și de a evidenția argumentele care susțin caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și a dificultății completului în a-și însuși o anumită interpretare, demonstrând, în această manieră, necesitatea de a apela la mecanismul de unificare“ (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, precitată, paragraful 42). ... 111. În concret, situația expusă de titularul sesizării pune în discuție (inclusiv din perspectiva unei eventuale abrogări) modalitatea de aplicare în cauza dedusă judecății sale a unui principiu de drept fundamental - specialia generalibus derogant, în contextul mai multor reglementări legislative adoptate de-a lungul timpului. Or, o asemenea problemă de drept reprezintă o chestiune obișnuită cu care se confruntă în mod permanent instanțele judecătorești și care, în niciun caz, nu constituie o problematică izvorâtă dintr-o normă deficitară, imperfectă, care să aibă aptitudinea de a genera dificultăți de interpretare, întrucât, astfel cum s-a arătat, „(...) asemenea operațiuni de interpretare și de aplicare a unor dispoziții legale și principii de drept, la diferite circumstanțe care caracterizează fiecare litigiu, nu pot fi atribuite Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept“ (Decizia nr. 48 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 21 noiembrie 2019, paragraful 49). ... 112. Concluzia expusă este consolidată de împrejurarea că în cuprinsul încheierii de sesizare completul de judecată întemeiază prima variantă de interpretare exclusiv pe prevederile speciale ale art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, pe când, în cuprinsul secundei variante de interpretare expuse, completul de judecată apreciază în final că aceste prevederi speciale ale Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 ar fi fost de fapt modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 sau chiar abrogate prin Codul fiscal (acte normative ulterioare cu caracter general în raport cu ordonanța de guvern), astfel încât în cauză ar trebui să se aplice acestea din urmă. ... 113. Opinia secundă exprimată de instanța de trimitere este concordantă cu cea a primei instanțe de judecată ce, admițând capătul de cerere respectiv, a motivat în drept soluția pronunțată, prin prisma celor două acte normative ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 și Codul fiscal), fără a face niciun fel de trimitere în cadrul silogismului său juridic la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 38/2003. ... 114. Așadar, concluzionând, ceea ce dorește de fapt titularul sesizării este identificarea normei juridice aplicabile cauzei, și nu lămurirea unei chestiuni de drept reale și veritabile în raport cu o normă juridică imperfectă, lacunară sau neclară. Or, identificarea și aplicarea legii în scopul soluționării unei cauze judiciare sunt atributul ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată. ... 115. În fine, distinct față de aspectele deja expuse, însă de asemenea referitor la aceeași cerință a caracterului real și veritabil al chestiunii de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată și că elementele enunțate în sesizare reflectă și lipsa de dificultate în tranșarea chestiunii de drept supuse dezbaterii. ... 116. Astfel, pe de o parte, Înalta Curte de Casație și Justiție observă faptul că problema de drept obiect al sesizării își găsește rezolvarea facilă prin aplicarea unor instrumente juridice uzuale. ... 117. Ab initio, completul de recurs are la îndemână pentru decelarea normei juridice substanțiale aplicabile cauzei principiul juridic specialia generalibus derogant - norma specială derogă de la cea generală, evident cu evaluarea în cadrul raționamentului său juridic, inclusiv a prevederilor art. 61 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 invocate în cadrul sesizării: „Pentru personalul militar în activitate, polițiștii și polițiștii de penitenciare, drepturile bănești aferente concediilor medicale prevăzute la art. 2 alin. (1) se calculează și se plătesc conform prevederilor legale specifice acestor categorii de personal și se suportă din bugetul de stat, prin bugetele ministerelor și instituțiilor din sectorul de apărare, ordine publică și securitate națională“. ... 118. În situația în care, în cadrul eșafodajului juridic al speței, curtea de apel va identifica astfel incidența normei speciale, respectiv art. 37 alin. (1) al Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, atunci va trebui în continuare să stabilească în aplicarea inclusiv a principiului juridic menționat anterior, dar și a prevederilor art. 4, art. 50 alin. (4) și art. 64 din Legea nr. 24/2000 (prevederi legale invocate în sesizare, precum și de reclamantă) dacă respectiva dispoziție specială a fost modificată în vreun fel sau abrogată ca urmare a intrării în vigoare a actelor normative ulterioare invocate: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 [evident cu luarea în considerare și evaluarea inclusiv a prevederilor art. 2, art. 17 alin. (2) , art. 61 alin. (2) din cadrul său] și mai apoi Codul fiscal [art. 154 alin. (1) lit. i) ]. ... 119. Dacă răspunsul la această secundă întrebare va fi unul pozitiv, caracterul facil al problemei de drept obiect al sesizării prezente rezultă flagrant, devenind superfluă orice dezbatere suplimentară. ... 120. Dacă însă răspunsul va fi unul negativ, atunci completul de recurs va trebui să deceleze în continuare semnificația juridică a sintagmei „salariile de bază“ din cuprinsul art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, prin utilizarea inter alia: – în raport cu rezultatul interpretării, al interpretării literale, declarative a normelor de drept, cu luarea în considerare inclusiv a prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, prevederi conform cărora „Unitatea terminologică - (1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni.“; ... – în raport cu procedeele folosite: ... – a metodei de interpretare sistematică a normei juridice [analizate, așadar, în corelare cu alte prevederi normative, precum ar fi dispozițiile alin. (4) și (5) ale aceluiași art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 - alineate care reglementează expres acordarea indemnizațiilor plătite polițiștilor în perioada concediilor pentru creșterea copilului, respectiv pentru îngrijirea copilului bolnav - sau cele ale art. 61 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005]; ... – a metodei de interpretare teleologică [prin raportare la identificarea finalității urmărite de legiuitor la adoptarea prevederilor art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, luând în considerare și faptul că potrivit art. 61 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, „(...) drepturile bănești aferente concediilor medicale prevăzute la art. 2 alin. (1) se calculează și se plătesc conform prevederilor legale specifice acestor categorii de personal și se suportă din bugetul de stat, prin bugetele ministerelor și instituțiilor din sectorul de apărare, ordine publică și securitate națională“, articol privit în contrapunere cu art. 4 alin. (4) din aceeași ordonanță de urgență: „Cheltuielile pentru plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate“, și la cercetarea subsecventă a compatibilității acestei finalități decelate cu scopul concret avut în vedere de către legiuitor prin adoptarea art. 154 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, scop ilustrat inclusiv în cadrul pct. 7 al Notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017, invocate în cadrul încheierii de sesizare, cercetare care implică în mod necesar și determinarea de către instanța de recurs a bugetului public concret care este protejat prin norma juridică a Codului fiscal]; ... – în fine, metoda interpretării raționale, logice reprezintă un alt instrument juridic de lucru la îndemâna instanței de trimitere, chestiunea de drept prezentă putând fi facil dezlegată prin aplicarea regulilor de interpretare logică, exempli gratia, a adagiilor exceptio est strictissimae interpretationis (et aplicationis) - excepția este de strictă interpretare (și aplicare), ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus - unde legea nu distinge, nici interpretul legii nu are voie să distingă sau ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet - unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicate aceleași norme juridice, trebuie dată aceeași soluție, fiind relevantă din perspectiva argumentului de analogie menționat și cercetarea modalității de reglementare sub același aspect, în privința unei alte categorii exceptate prin același art. 61 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, respectiv categoria personalului militar privitor la care prin art. 42 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat: „(1) Cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract, pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate și alte concedii plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale, în permisie și pe timpul executării sancțiunilor disciplinare prevăzute în regulamentele militare, primesc soldele lunare și celelalte drepturi bănești avute“. ... ... 121. Pe de altă parte, astfel cum rezultă din expunerea de la punctul VII din încheierea de sesizare însoțită de hotărârile judecătorești depuse la dosar de către reclamantă, practica judiciară săracă (doar două hotărâri judecătorești definitive) pronunțată de instanțele de judecată clujene este uniformă, în sensul aprecierii că prevederile legale incidente ar fi cele ale art. 154 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal prin raportare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, prevederi care ar fi modificat sau chiar abrogat dispozițiile art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003. Se observă așadar că, deși problema supusă dezbaterii nu a generat o jurisprudență foarte bogată, aceasta este constituită din hotărâri definitive care nu evidențiază divergențe, ci reflectă aceeași modalitate de identificare a prevederilor legale aplicabile, în situații similare. ... 122. Or, inclusiv acest aspect formal nu este de natură a imprima un caracter dificil chestiunii de drept obiect al sesizării prezente, ci mai degrabă a ilustra nevoia instanței de trimitere de confirmare sau de infirmare a unei anumite modalități de stabilire a dispozițiilor legale incidente în cauză. ... 123. Așa cum rezultă din cele expuse la capitolul VII din prezenta decizie, interpretarea contrară jurisprudenței sumare identificate, în sensul că ar fi aplicabile prevederile speciale ale art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, care reglementează obținerea pe perioada concediilor medicale pentru incapacitate temporară de muncă a salariului de bază (supus reținerii contribuției de asigurări sociale de sănătate), și nu a unei indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, și că aceste prevederi normative speciale nu ar fi fost modificate sau abrogate ulterior, a fost însușită de mai multe dintre instanțele de judecată care au transmis un punct de vedere, la nivel de opinie juridică nesusținută de practică judiciară. ... 124. Exprimarea opiniei diferite celei regăsite în cadrul jurisprudenței minimale reliefate nu justifică însă, în mod necesar, concluzia că problema de drept ar ridica dificultăți reale de interpretare a dispozițiilor legale incidente și că ar reprezenta o veritabilă chestiune de drept care să justifice îndeplinirea cerinței de admisibilitate analizate. Faptul că există opinii argumentate juridic exprimate în sens contrar nu este suficient pentru a aprecia că suntem în prezența unei chestiuni de drept cu grad ridicat de dificultate. ... 125. Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că argumentele anterioare (paragrafele 117 și infra) au fost expuse doar în scopul configurării concluziei asupra inexistenței caracterului dificil al respectivei probleme de drept, drept cerință de admisibilitate a prezentei sesizări, instanța supremă doar reliefând instanței de trimitere vectori de evaluare a chestiunii de drept supuse examinării, care urmează a fi avuți în vedere în soluționarea pe fond a litigiului. ... 126. Potrivit ansamblului celor expuse în precedent, Înalta Curte de Casație și Justiție conchide în sensul că, la momentul prezentei sesizări, chestiunea de drept supusă dezlegării nu prezintă un grad ridicat de dificultate, neconstituind așadar o reală și veritabilă problemă de drept, din sesizarea formulată nerezultând vreo îndoială reală cu privire la posibilitatea de a fi dezlegată chestiunea de drept, ci doar nevoia instanței de trimitere de confirmare sau de infirmare a uneia dintre cele două modalități de stabilire a dispozițiilor legale incidente în cauză, expuse în cadrul încheierii de trimitere. ... 127. Drept urmare, nu subzistă justificarea în declanșarea mecanismului hotărârii prealabile în cauză, rolul acestuia fiind de a preîntâmpina apariția unei practici judiciare neunitare, și nu de a tranșa în concret asupra aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de judecată. ... ...