Decizia CCR nr. 191/2013Paragraful 13

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că încheierea contractului individual de muncă reprezintă o garanţie a asigurării siguranţei şi stabilităţii raporturilor de muncă, întrucât stabileşte toate elementele necesare pentru cunoaşterea condiţiilor de desfăşurare şi de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligaţiile şi răspunderile ambelor părţi. Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Prevederea obligaţiei încheierii contractului individual de muncă, în formă scrisă, precum şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul dreptului la muncă şi, cu atât mai puţin, egalitatea în drepturi. Totodată, dispoziţiile Codului muncii respectă normele de tehnică legislativă, instituind reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprind sunt temeinic fundamentate şi în acord cu dispoziţiile internaţionale invocate. De asemenea, prin prisma celor arătate mai sus, arată că nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.