Decizia CCR nr. 180/2013Paragraful 14

Astfel, apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece, după cum s-a pronunţat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, egalitatea în faţa legii înseamnă aplicarea aceluiaşi regim juridic pentru persoanele aflate în situaţii similare, şi nu aplicarea unui regim juridic uniform pentru persoane aflate în situaţii diferite. Or, textul de lege criticat nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, ci se aplică în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 124 din Constituţie, consideră că dispoziţiile art. 321 din Codul de procedură penală nu afectează imparţialitatea actului de justiţie, imparţialitate care presupune neutralitatea autorităţilor special create pentru realizarea actului de justiţie şi care este asigurată prin ansamblul reglementării normelor de procedură penală, precum şi prin normele privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Unicitatea actului de justiţie presupune unitatea de reglementare, precum şi realizarea lui de către acelaşi sistem de autorităţi judecătoreşti, în vreme ce egalitatea justiţiei, la care face referire art. 124 din Constituţie, este o consecinţă a principiului egalităţii persoanelor în faţa autorităţilor publice şi presupune aplicarea aceluiaşi tratament juridic persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. Dispoziţiile de lege criticate nu conţin prevederi de natură a contraveni acestor principii, ele aplicându-se în mod nediferenţiat tuturor persoanelor care au o anumită poziţie procesuală în cadrul procesului penal, cu respectarea aceloraşi garanţii de imparţialitate a justiţiei.