Decizia CCR nr. 175/2013Paragraful 21

De altfel, aşa cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 25 mai 1999, pronunţată în Cauza Bladet Tromsr şi Stensaas împotriva Norvegiei (paragraful 69), garanţia pe care art. 10 din Convenţie o conferă ziariştilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiţiei ca cel interesat să acţioneze cu bună-credinţă, în aşa fel încât "să ofere informaţii exacte şi demne de crezare" în respectul deontologiei profesionale specifice jurnaliştilor, chiar dacă, cu acelaşi prilej, Curtea de la Strasbourg a admis că libertatea de exprimare a ziariştilor presupune "o posibilă doză de exagerare sau chiar de provocare" privitoare la judecăţile de valoare pe care le formulează (paragraful 59). Totodată, potrivit Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 27 februarie 2001, pronunţată în Cauza Jerusalem împotriva Austriei (paragraful 43), chiar şi atunci când o declaraţie a unui ziarist constituie o judecată de valoare, o asemenea "judecată" făcută fără nicio bază factuală poate să apară ca excesivă şi, deci, să se situeze în afara protecţiei conferite de art. 10 din Convenţie libertăţii de exprimare.